Au trecut câteva zile bune de la Conferinta de apologetica si evanghelizare cu Ravi Zacharias si Michael Ramsden de la Sinaia, 26-29 aprilie 2010. Conferinta a fost, pe buna dreptate, o oaza de încurajare. Sunt sigur ca toti cei 500-550 de participanti au parasit Sinaia si somptuousul cazinou încurajati si motivati la trairea unei vieti daruite cauzei promovarii si apararii adevarului lui Cristos.
Conferinta s-a desfasurat în cladirea faimosului si luxuriantului Cazinou din Sinaia. Sesiunile plenare s-au tinut în încapatoarea Sala a Oglinzilor. Gândul ca locul acela, în întregul lui, fusese odinioara, în zilele întunecate ale vechiului regim, un loc al chefurilor desantate ale comunistilor, cuib pentru viespii securisti, ca acum sa fie folosit pentru o conferinta crestina e suficient sa îti dea fiori si sa te umple de sentimentul ca ai fost martorul minunatei providente divine.
Organizarea a fost impecabila. Se cuvin sincere cuvinte de apreciere tuturor celor implicati, începând cu Vlad Crîznic, pe fata caruia lesne se putea citi un amestec de profunda oboseala si profunda satisfactie, si continuând cu echipa Metanoia si BIG. Programul, ca la toate conferintele de acest fel, a fost încarcat, dar nu epuizant, bine dramuit, ca participantii sa beneficieze la maximum de continutul bogat dat prin invitatii speciali ai conferintei – Ravi Zacharias si Michael Ramsden.
Grupul de închinare al Bisericii Metanoia merita aprecieri deosebite. Au cântat entuziast, cu vadita atitudine de închinare. Repertoriul a fost bine ales. Nu s-a mers doar pe hit-urile curente din “praise & worship”-ul contemporan, caz în care probabil o buna parte din sala ar fi avut dificultati în a se închina prin muzica. S-au ales în schimb, în mod oportun, acele melodii care sa respecte si sa promoveze diversitatea melosului confesional. Ce vreau sa spun prin asta? S-au cântat piese apartinând în mod traditional repertoriului regasit în bisericile penticostale; s-au cântat (dinamic si cu suflu amplu!) piese din imnologia evanghelica clasica, s-au cântat piese românesti de închinare si, bineînteles, nelipsitele traduceri (cu versuri mai mult sau mai putin reusite). Greu sa multumesti pe toata lumea, mai ales când vine vorba de muzica bisericeasca. Din fericire, si spre lauda celor care au cumpanit repertoriul conferintei, cântarea a animat în închinare întreaga audienta. Sala participativa sta marturie a acestui fapt.
Înainte de a asterne câteva rânduri despre Ravi si Michael, ma opresc o clipa asupra atelierelor. Ma pot pronunta asupra calitatii a doua dintre ele, Apologetica conversationala, cu Michael Ramsden, si Documentele Noului Testament – sunt ele demne de încredere?, atelier condus de Dr. Radu Gheorghita. Michael Ramsden, directorul european al Ravi Zacharias International Ministries, e un geniu al anecdoticului si comunicarii, un tip spumos si perpetuu alert. Nu ca apologetica conversationala, despre care ne-a vorbit, ar fi ceva nou. La urma urmei, poti face apologetica ne-dialogal? Evident ca nu, daca nu luam în considerare literatura apologetica. Cheia apologeticii conversationale este… interogarea interogatiilor. Sau, în cuvinte mai simple, raspundem la întrebarile dificile care ni se pun punând noi însine mai întrebari, interogând, înainte de a raspunde propriu-zis, presupozitiile personale, culturale, filozofice pe care interlocutorul nostru le aduce pe masa (sau sub masa) dialogului. Modelul interogativ este preluat de la – n-are sa va vina sa credeti poate – nimeni altul decât Isus (vezi, în acens sens, cartea populara a profesorului de Noul Testament de la London School of Theology, Conrad Gempf – Jesus Asked. What Jesus Wanted to Know). Stiam despre Isus ca este Raspunsul (faimosul slogan american evanghelic “Jesus is the Answer”) la toate întrebarile noastre. Michael ne-a aratat ca, înainte de a fi Raspuns pentru întrebarile noastre metafizice si existentiale, Isus este Întrebare. Isus chestioneaza presupozitiile interlocutorilor Sai din naratiunile evangheliilor, dând pe fata subrezimea lor, motivatiile ascunse, si mai ales conditia inimii lor. Asadar un mod de a-L urma pe Cristos este sa-I urmam modelul apologetic interogativ. Revenind la atelierul cu Michael… a fost realmente “refreshing”. Am avut o singura întrebare, pe care însa nu am ajuns sa i-o pun în cadrul conferintei. Folosesc prilejul de a o lansa aici. Si anume, care e granita dintre abordarea oportun interogativa în dialogul apologetic (chestionarea presupozitiilor celuialt) si eschivare, respectiv mascare a propriei ignorante? Cu alte cuvinte, când trec de la a chestiona întrebarea ce mi se pune la a da raspunsul propriu-zis? Exemplificând, când cineva ma întreaba “Cum a fost posibila înmultirea rasei umane la început, când pe pamânt erau doar Adam, Eva, Cain si Abel?” cât timp pot petrece chestionând presupozitiile, motivatiile ascunse ale interlocutorului, înainte de a ma lansa într-un raspuns? Si ce fel de raspuns îi voi da? Cu ce angajamente teologice/confesionale voi raspunde? Într-un fel va raspunde un teist evolutionist sau un creationist progresiv si într-un cu totul alt fel va raspunde unul ca si Ken Ham (pamânt tânar, 7 zile de 24h etc.). Impresia mea este ca interogativitatea în apologetica este o buna strategie metodologica, însa ea nu poate înlocui continutul teologic si filozofic pe care apologetul trebuie sa-l fi acumulat prin studiu temeinic si îndelungat si pe care trebuie sa fie gata de a-l livra în raspunsurile sale, fie ele amânate. Marturisesc ca ma intereseaza statutul apologeticii ca disciplina teologica, dar îmi satisfac curiozitatile alta data.
Atelierul cu Dr. Radu Gheorghita a fost un festin, o lectie de teologie, o mostra de critica textuala. Dr. Gheorghita a abordat problema integritatii, veridicitatii si reliabilitatii (nu, nu exista în limba româna; apare aici pentru prima data ca o necesitate de traducere a englezescului reliability) documentelor Noului Testament, concentrându-se asupra unui specialist în critica textuala cu o influenta îngrijorator de mare atât în mediul academic, cât si la nivel popular – Bart Ehrman. Cu calm si precizie britanica, Dr. Gheorghita a prezentat tezele influentului specialist apostat, potrivit carora Noul Testament musteste de inexactitati si divergente (undeva la 350.000) si este deci nedemn de încredere, iar crestinismul si ortodoxia sunt produsele unor lupte de putere în sânul bisericii primelor veacuri, apoi a continuat printr-o impecabila demontare si invalidare a (non-)argumentelor lui Ehrman. Datorita influentei sale (Ehrman publica exclusiv cu Oxford University Press, scrie la un nivel accesibil chiar si într-un domeniul foarte tehnic – critica textuala, apare frecvent în media ca o voce reprezentativa a evanghelicalismului american), atelierul cu Dr. Radu Gheorghita a fost cât se poate de util celor care l-au frecventat, echipându-i pentru întâlnirea, aproape inevitabila, cu ideile acestuia, ori în contexte si lucrari academice ori în emisiuni de televiziune (vezi, de pilda, emisiunile cu continut religios în cadrul postului National Geographic), la nivel popular.
Ravi Zacharias nu necesita o prezentare biografica speciala. În ciuda vizibilei suferinte fizice provocate de un spate foarte fragil, supus de curând unei operatii dificile, Ravi a fost extraordinar de la un capat la celalalt al conferintei. Mesajele sale ancorate biblic în naratiunea vietilor unora ca Neemia si Daniel, bogat ilustrate (în stilu-i caracteristic) au fost o reala binecuvântare pentru toti participantii. Prin fiecare por, Ravi transpare evlavie si autenticitate. Jongleaza cu idei mari, dar are o abilitate unica de a adresa într-un mod cât se poate de limpede framântarile existentiale, dovedind esecul viziunilor despre lume necrestine, de la ateism la marile religii ale lumii, în a alina suferinta, a stâmpara dorul dupa însemnatate si semnificatie, a raspunde problemei raului. Apara crestinismul cu caldura si pasiune, iar orientarea sa cristocentrica este cheia succesului sau apologetic. Am convingerea ca Duhul împuterniceste mesajul lui Ravi tocmai datorita pozitiei centrale pe care o acorda lui Cristos, crucii si învierii Sale, în pledoariile sale pline de patos. Ravi este un apologet liric, care poarta discutia spre existential si concretul vietii de zi cu zi. S-ar putea ca firul argumentativ, pentru cei ce se adapa din traditia filozofica analitica, sa fie uneori usor cam alambicat. Cu toate acestea, forta sa spirituala, data de vadita împuternicire a Duhului, face ca mesajele sale sa aiba un impact profund. Apologetica cea mai persuasiva, spunea pasionat Ravi în ultimul sau mesaj, este apologetica întrupata, apologetica exemplului personal. Epistola vie este mai des citita si mai convingatoare uneori ca epistola scrisa, pe care multi necrestini nu au citit-o niciodata. Reamintindu-ne înca o data ca nu am venit la o piata de idei, ci la o conferinta ce s-a vrut a fi mai degraba un “cantonament” spiritual pentru “echipa” de lucratori români evanghelici, Ravi a încheiat sesiunea de joi chemându-ne la (re-)dedicare personala, la punere în slujba cauzei lui Cristos si a Evangheliei sale glorioase.
O sala plina cu mâinile întinse, cu palmele deschise în semn de daruire (multumim, Cristi Barbosu, pentru o initiativa cât se poate de inspirata) si cântând pe un ton solemn si totodata personal “Doamne, viata mea ti-o dau” e o imagine ce cu greu se poate sterge din amintirea conferintei. A fost realmente un sfârsit extraordinar. Înainte de a ne întoarce la ale noastre, pentru a putea practica o apologetica întrupata, promovând si aparând Adevarul, am cântat într-un glas, într-un Duh, cântarea pe care o redau mai jos, stârnit fiind si astazi de îndemnul la dedicare. Desi ar mai fi multe de spus despre un astfel de eveniment, cronica mea – si asa prea lunga – se încheie aici.
Doamne,viata mea ti-o dau!
Pe deplin eu ma predau!
Ma condu Tu pas cu pas,
ziua,noaptea-n orice ceas,
ziua,noaptea-n orice ceas!
/:Toata energia mea
pun la dispositia Ta!
Inima umple-o de foc!
Asta,Doamne,eu te rog!:/
Ale mele miini le ia
sa lucreze-n via!
Si picioarele la fel
sa-ti urmeze ca un miel,
sa-ti urmeze ca un miel!
/:Aurul si argintul,
inima si sufletul,
iale-n stapinirea Ta,
unde singur vei trona!:/
Libertatea-mi ti-o jertfesc!
Tot ce-i bun iti daruiesc!
Mintea va gindi mereu
nencetat in lucrul Tau,
nencetat in lucrul Tau!
/:Doamne,eu te rog acum,
neavind nimic mai bun,
sa primesti iubirea mea,
ca in veci sa-ti pot cinta!:/
/:Glasul meu sfinteste-l Tu,
sa-ti serveasca cu dor viu,
limpezeste-l,fa-l curat,
ca sa-ti cinte ne-ncetat!:/
Scris pentru bisericata.com de Natan Mladin

Trackback URI | Comments RSS