In intreg demersul cunoasterii Universului de catre om, poate cel mai greu de explicat intre toate fenomenele si procesele existente in natura nu este structura lumii in care traim sau puterile create care misca fenomenele ei, ci potrivirea tuturor acestora cu ratiunea omului. Felul acesta miraculos in care omul, suflet si trup, se intalneste cu lumea creata, sensibila si inteligibila, felul cum simturile lui sunt deschise spre lumea sensibila si ratiunea lui este capabila sa desluseasca in datele lor intelesuri cu privire la lume ramane un fapt spectaculos.Cum este posibila intelegerea naturii fizice si a proceselor ei? Cum este posibil ca ratiunea omului sa poata produce descrieri matematice potrivite pentru fenomenele lumii inconjuratoare?
Viata noastra zilnica ne ofera prilejul de a ne intalni cu descoperiri miraculoase. Cunoastem deja un numar semnificativ de date cu privire la lumea fizica, la natura si la Univers, dar si privitoare la viata organismelor. Astazi se stie ca interactiunile fundamentale, care actioneaza pretutindeni in Univers si in natura terestra, sunt admirabil potrivite incat sa permita viata structurilor complexe, a organimelor vii. Este bine cunoscut faptul ca vietuim pe un Pamant miraculos, care indeplineste o lista lunga si complexa de conditii ce permit dainuirea vietii biologice.
Ecosistemul terestru, in care sunt cuprinse intregul ocean planetar, atmosfera, solul si straturile din adanc, ascunde rezerve enorme de substante, angajate intr-o dinamica deosebit de complexa, care prezerva viata. Pe intreg cuprinsul Pamantului, zeci de milioane de specii, cuprinzand tot ceea ce este viu, de la organismele unicelulare pana la cele mai complexe mamifere, toate sunt inlantuite intr-o hora a vietii. Este suficient sa amintim ca 60% dintre produsele farmaceutice existente, in prezent, provin din plante. In general, felul in care Universul este miscat, dar si felul in care plantele asigura, prin fotosinteza, oxigenul necesar vietii noastre, si toate celelalte, asigura omului, intr-un mod remarcabil, un mediu de viata securizat. Lumea fizica se dezvaluie, asadar, intr-un fel miraculos, dovedind o extraordinara potrivire cu nevoile vietii biologice.
Chimia lumii si cultivarea virtutilor
Insa potrivirea lumii cu omul nu se termina in acest plan. Chimia lumii dovedeste cat de bine se potrivesc resursele Pamantului cu imboldul creator al omului. Materia ascunde virtualitati pe care omul este capabil sa le puna in act.
Prin cercetarea materiei lumii, omul a patruns deja in structura ei, descoperind elementele constitutive si legitatile dupa care constituientii ei se asociaza, formand compusi. In acest fel, in lista lunga a substantelor si a texturilor existente in natura, omul a adaugat o diversitate remarcabila de substante noi. In felul acesta, lumea se descopera si ca un vast laborator, potrivit intentiilor creatoare ale unui subiect constient si rational, care este capabil sa inteleaga lumea si doreste sa se exprime, ca fiinta libera si constienta, in Universul in care traieste. Plecand de la aceste virtualitati remarcabile ale chimiei lumii, au fost posibile tehnologiile, inventiile si inovatiile. Prin aceasta, lumea se dovedeste a fi un loc destinat omului, in vederea cresterii lui spirituale, prin intarirea alegerilor sale bune in legatura cu toate virtualitatile ei. Aceasta pentru ca omul poate face si lucruri bune, precum si lucruri rele cu cele randuite sa le aiba la indemana, in Creatie. Persistand in alegerea buna de a intrebuinta potentialul ascuns in creatie in folosul semenilor, omul poate creste in virtute.
Libertatea si intelegerea
Insa mai exista o potrivire remarcabila intre om si lume, care le cuprinde pe celelalte mentionate pana acum: mintea omului poate sesiza si cuprinde intelesurile ascunse in ea. Cand cineva ii explica unui copil ce este un triunghi si ii cere apoi sa reproduca ce a inteles, va avea surpriza sa descopere ceea ce de fapt profesorii stiu foarte bine. Intelegerea este mai mult decat reproducerea unui continut: este improprierea lui. Copilul va povesti ce a inteles despre triunghi, spunand deja despre triunghiul lui, intr-o maniera personala, introducand si altceva in ceea ce i s-a spus. Cel ce i-a predat triunghiul va sesiza in ceea ce asculta si acest altceva nou, care nu-i apartine, dar care coreleaza bine cu ceea ce i s-a spus. Asa profesorul va fi sigur ca micutul a inteles. Teologic vorbind, faptul ca le putem cunoaste arata ca mintea noastra este facuta pentru aceasta.
Peste toate acestea, omul mai primeste un dar extraordinar: el poate alege liber maniera de intrebuintare a resurselor existente in lume si a descoperirilor sale, iar, intr-o anumita masura, el poate decide chiar si asupra felului cum vor fi ele folosite in raporturile sale cu semenii.
Suflet si trup, intr-o lume sensibila si inteligibila
Exista, asadar, o potrivire intre lumea inconjuratoare si ratiunea care primeste intelesurile ascunse in ea. In general, in potrivirea si intalnirea simturilor trupului cu lumea sensibila, si a sufletului intelegator cu intelesurile lumii create, a fost posibila intelegerea lumii ca loc al vietuirii si cresterii noastre.
In general, intreaga stiinta si filosofie au fost posibile in conditiile acestei potriviri remarcabile intre om si lume, care face posibila receptarea prin simturi a diverselor ei parti si forme, dimpreuna cu formularea diferitelor judecati rationale cu privire la ceea ce este receptat.
Chiar daca viata cotidiana si cultura contemporana ne-a obisnuit cu descoperirile stiintifice si cu tehnologiile ei extraordinare, potrivirea dintre om si lume, care le face pe acelea posibile, ramane la fel de miraculoasa si fara nici o explicatie triviala. Viata in lume pare sa il obisnuiasca pe om cu stiinta de a intrebuinta resursele ei, si cu puterile ratiunii noastre de a-i patrunde si descrie ordinea sau de a dezlega probleme concrete. Omul decide adesea care puteri si care structuri din lume vor fi puse la lucru, prin stiinte si tehnologie, pentru depasirea anumitor nevoi. Insa, nu trebuie uitata spectaculoasa potrivire cu lumea in care traim, fara de care toate acestea nu ar fi posibile. Altfel, descoperirile remarcabile ale stiintei nu vor mai trezi in om imboldul contemplarii si interogatiile existentiale, ci doar febra instrumentalizarii lor in campul economiei de capital.
Ferestre si ziduri spre miracolul lumii
Intr-o lume preocupata de stiinta, omul traieste la un pas de intelegerea miracolului ei, in imediata vecinatate a unei iluminari cuprinzatoare, la doar o clipa de inteleapta descoperire a extraordinarei potriviri cu ea. Pentru ca, in spatele fiecarei descoperiri marunte, si sunt nenumarate, sta ascunsa o parte din rationalitatea splendidei Creatii a lui Dumnezeu. Dar, intr-o lume preocupata doar de stiinta, omul nu poate primi miracolul lumii si nici nu poate ajunge la intelegerea potrivirii lui cu ea, pentru ca intre el si aceste lumini inteleptitoare stau zidurile groase ale vietii zilnice, cu senzatiile si consumul ei, cu obligatiile profesionale si setea de divertisment. Toate acestea rapesc, cel mai adesea, dispozitia spre contemplarea frumusetilor lumii si reflectia cu privire la inteleapta ei alcatuire.
Creatia – mesajul lui Dumnezeu catre om
Din perspectiva crestina, intreaga Creatie este un mesaj adresat omului. Lumea creata este limbajul care exprima legea (naturala), dezvaluind voia lui Dumnezeu1, iar aceasta pentru ca este facuta prin Cuvantul lui Dumnezeu, Hristos – Logosul. Creatia a fost prima Scriptura. Ea era pregatita sa ne vorbeasca despre Dumnezeu. „Pentru ca intru El au fost facute toate, cele din ceruri si cele de pe pamant, cele vazute si cele nevazute, fie tronuri, fie domnii, fie incepatorii, fie stapanii. Toate s-au facut prin El si pentru El.“ (Coloseni 1, 16)
Pe aceasta teologia isi intemeiaza explicatia privind bogatia imensa de intelesuri ascunse in Univers si compatibilitatea lor extraordinara cu mintea umana, potrivirea simturilor noastre cu lumea lucrurilor sensibile, si a puterilor lumii cu intentiile noastre creatoare. Complexitatea Creatiei descopera intelepciunea lui Dumnezeu. Imensitatea Universului vesteste puterea Lui nesfarsita, potrivirea tuturor puterilor intre ele si a lor cu omul arata intelepciunea Lui, iar frumusetea si armonia ambientului de viata arata bunatatea si grija Lui pentru viata lui. Multe alte intelesuri sunt ascunse in lume, de la crearea ei, ca legi intiparite in cele sensibile pentru urcusul duhovnicesc al omului.
Scriptura – cuvantarea lui Dumnezeu catre om
Insa caderea lui Adam face ca in acest limbaj al creatiei (afectata de cadere), omul (afectat si el de cadere) sa nu mai poata cunoaste pe Autorul ei, decat numai in faptul ca este, insa nu si Cine este El. Caderea a diminuat capacitatea noastra de a citi in Creatie legea lui Dumnezeu. „Daca nu ar fi intervenit pacatul, Dumnezeu le-ar fi fost straveziu oamenilor prin legile Universului ca porunci personale ale Lui. Dar, in urma pacatului, ei au inclinat sa vada Universul ca o realitatea in sine, nu ca pe o tesatura de cuvinte sau de porunci consistente ale lui Dumnezeu. In urma pacatului a fost necesara legea scrisa a poruncilor directe, pentru a li Se face straveziu Dumnezeu oamenilor“2.
De aceea, Dumnezeu nu lasa doar Creatia sa vorbeasca despre El, ci Se dezvaluie lumii si intr-un fel mai evident, prin Scripturi. De aceea, Sf. Maxim Marturisitorul vede intreaga creatie ca prima Scriptura, iar Scriptura – ca a doua lege, cea scrisa, daruita omului ca sa o lamureasca, sa o faca mai deslusita pe cea dintai. Scriptura „nu e decat legea naturala concretizata in simboluri, cu alte cuvinte, cand e vazuta dincolo de simboluri, in rationalitatea si puterea ei stimulatoare de virtute sau cand a devenit virtute si cunostinta in cei ce o implinesc“3.
Intruparea lui Hristos – comuniunea lui Dumnezeu cu omul
Intruparea lui Hristos descopera ce-a de-a treia lege, a harului. Sf. Maxim Marturisitorul scrie ca „pentru noi, cei grosi la cugetare, a primit sa Se intrupeze si sa Se intipareasca (sa ia chip) in litere, in silabe si cuvinte, ca din toate acestea sa ne adune pe incetul la Sine pe noi, cei ce urmam Lui, uniti in Duh, si sa ne ridice la intelegerea simpla si libera de relatie, asa de mult concentrandu-ne pe noi pentru Sine in unitatea Sa, pe cat de mult S-a desfasurat pe Sine pentru noi, prin pogoramant“4.
Restaurarea omului nu era posibila doar prin intelesurile puse in lucrurile create sau doar prin cuvinte. Intruparea lui Hristos si legea harului intensifica lucrarea lui Dumnezeu in inima omului, in adancul fiintei lui. Lucrarea lui Dumnezeu in viata persoanelor (harul) se face prezenta acum inlauntrul omului, ramanand ascunsa in gandul bun, in imboldul catre rugaciune, pentru cultivarea virtutilor sau pentru o fapta buna.
In aceasta noua lege a harului se dezvaluie si temeiurile si rostul potrivirii omului cu lumea. Caci, acum, Hristos poate fi sesizat in toate lucrurile, iar acestea nu sunt altceva decat „incorporari ale ratiunilor si a cuvintelor Lui“, desigur, fara ca aceasta sa insemne identificarea Lui cu ele. Harul, lucrarea lui Dumnezeu in noi, face posibil ca omul sa poata ajunge sa Il simta pe Dumnezeu lucrand in toate imprejurarile vietii lui, „ca Subiect mai presus de ele, transcendent lor“5.
Este semnificativ, asadar, faptul ca Sf. Maxim Marturisitorul vede trei legi, corespunzatoare celor trei Intrupari ale Logosului, in Creatie, in Scriptura si in Hristos: „cea naturala, cea scrisa, si cea a harului. Caci fiecareia din aceste legi ii corespunde o anumita vietuire si un anume curs al vietii, ca si o dispozitie launtrica deosebita, produsa de acea lege prin voia celor ce se conformeaza cu ea“6.
Istoria lumii este istoria iubirii lui Dumnezeu pentru om
In lumina Intruparii lui Hristos, toate celelalte capata mai multa lumina. Si inteleapta alcatuire a lumii, si potrivirea ei cu nevoile de trai ale omului, si virtualitatile ei gatite pentru intentiile lui creatoare, si intelesurile ei croite pentru ratiunea lui. Creatia se descopera ca o cuvantare coerenta a lui Dumnezeu cu oamenii. Toate cele din ea sunt pe masura noastra, pentru ca, la intalnirea noastra cu ele, sa ne fie mai evidenta purtarea de grija a unui Creator, care vrea sa crestem prin viata in lume inspre comuniunea cu El. De aceea, crestinismul vede intreaga Creatie ca opera a iubirii lui Dumnezeu pentru om, si intreaga istorie a lumii – ca istorie a acestei iubiri.
In legea harului, Cuvantul lui Dumnezeu facut om, Rastignit si Inviat, intra in comuniune cu omul chiar prin usile incuiate, dezvaluind intelesurile Creatiei si ale Scripturii in Duhul Sfant. Intruparea lui Hristos reduce distanta dintre om si Dumnezeu, pusa de Adam. Apropierea Lui de om este maxima, iar unirea cu El, in mod deplin, este acum posibila. Nici cele vazute ale lumii create, nici simturile noastre nu mai sunt „usi incuiate pentru intrarea acestui Cuvant; toate raman, dar devin transparente“7.
Intalnirea dintre om si lume, in lumina Intruparii lui Hristos
Dar in lucrarea lui Hristos, infaptuita la Intrupare, se vede si faptul ca si cel care este creat dupa chipul Lui, omul, este chemat sa aiba aceeasi lucrare. Alegand sa manance din Pomul Cunostintei, mancare creata, Adam a pierdut capacitatea de a ramane in comuniune cu Dumnezeu si de a implini lucrarea sa de unire a polilor Creatiei. Intruparea lui Hristos si lucrarea Lui in lume sunt lectia si calea de indreptare pentru omul care priveste numai in Creatie, fara sa mai vada pe Creator. Vietuind in Hristos, omul poate utiliza si resursele lumii, si virtualitatile ei, si potrivirea dintre el si ea, in scopuri bune, spre ajutorarea semenilor si spre o tot mai mare solidaritate. Pentru aceasta, el trebuie sa cultive virtutile, si, de data aceasta, sa manance spiritual pe Hristos din lumea sensibila (din cer si pamant), asumand intelesurile sensibile si inteligibile, in asa fel incat toate sa fie in Logosul in care au fost facute.
Note
1 In aceasta lumina poate fi inteles si locul unde s-a spus „Caci, cand paganii, care nu au lege, din fire fac ale legii, acestia, neavand lege, isi sunt lorusi lege“ (Romani 2, 14), din fire fac ale legii (in mod firesc, in mod natural, dar conform unei naturi curate), adica aproape de firea facuta de Dumnezeu, armonizata cu legea naturii puse in Creatie.
2 Parintele Dumitru Staniloae, nota 181, in Sf. Maxim Marturisitorul, Ambigua, 37, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2006, p. 225.
3 Ibidem.
4 Sf. Maxim Marturisitorul, Ambigua, 98, p. 370.
5 Idem, nota 319, p. 372.
6 Sf. Maxim Marturisitorul, Raspunsuri catre Talasie, in Filocalia, vol. VIII.

7 Ibidem.

Sorin MIHALACHE, Lumina

Trackback URI | Comments RSS