Ca urmare a faptului ca Dumnezeu, Cel viu si adevarat, a întocmit înca înaintea întemeierii lumii un plan minunat, ce o avea în vedere în mod special, traim în vremea de har, în care El continua zidirea Bisericii Sale.

Venirea Fiului lui Dumnezeu în trup pe pamânt, pentru a-Si da viata ca pret de rascumparare pentru cei cunoscuti si alesi mai dinainte, care aveau sa traiasca, pentru o perioada, ca robi ai pacatului, a reprezentat motivul si fundamentarea începerii procesului prin care a fost nascuta si, în continuare, este crescuta spre maturizare Biserica Sa.

De aproape doua milenii, realitatea incontestabila a acestui proces a fost vazuta prin întemeierea si propasirea imaginilor locale ale Bisericii universale, adica prin bisericile locale. Una dintre acestea este si biserica crestina “Filadelfia” din Bucuresti, care în prezent se aduna într-o cladire de pe strada Stelea Spatarul.

Geneza bisericii

În luna întâi a anului 1998 d.Ch., un grup de crestini, cu preponderenta din cartierele bucurestene Rahova, Ferentari si Giurgiului, au luat hotarârea, înaintea Domnului, de a se uni în Christos, într-o noua biserica locala. (Zona reprezentata de cartierele mentionate este un spatiu în care multiplicarea numarului bisericilor locale evanghelice ar fi de dorit.)

Grupul de credinciosi nou constituit, cu dorinta ferma de a respecta prin împlinire voia lui Dumnezeu, cu privire la trairea lor în Christos, a început sa se adune pentru citirea Cuvântului, pentru studierea acestuia, pentru rugaciune si chiar pentru frângerea pâinii. Neavând deocamdata fondurile necesare sa se cumpere o cladire speciala sau un teren pe care sa se construiasca un lacas pentru noua biserica, strângerile s-au tinut în casa unuia dintre frati (George Dragoman), în strada Telita, din cartierul Rahova.

Pe lînga credinciosii care se adunau initial acolo, au început sa vina si altii, care si-au exprimat dorinta de a se integra în noua biserica. S-au trait clipe memorabile, cu ocazia întrunirilor sfinte, bucuria unui nou început amintind de cea pe care au avut-o primii crestini, din biserica primara, când se adunau în Numele Domnului, în casele unor credinciosi.

Fratii, care au constituit nucleul noii biserici, au fost în strânsa legatura, înca de la început, cu conducerea Cultului Crestin dupa Evanghelie, cu conducerea Sfatului Zonei Bucuresti, carora le-au comunicat hotarârea de înfiintare a ei. S-a asteptat sa fie îndeplinite toate cerintele statutare pentru a putea primi recunoasterea oficiala a constituirii noii biserici. Astfel, în data de 2 Februarie 1998 d.Ch. a fost emisa, de catre Uniunea Comunitatilor Cultului, autorizatia de functionare a bisericii, în casa fratelui George Dragoman din strada Telita nr. 4. S-a solicitat apoi Secretariatului de Stat pentru Culte avizul de functionare si, ca urmare a primirii acestuia, biserica a devenit persoana juridica.

La scurt timp dupa debutul noii lucrari, casa fratelui a început sa fie neîncapatoatre pentru a cuprinde toate sufletele care veneau la strângeri. Dupa ce o prima încapere s-a dovedit a fi insuficienta, s-au deschis usile spre o alta. Deja vecinii au început sa contribuie la buna desfasurare a adunarilor, prin împrumutul de scaune.

Fratii din biserica au gasit potrivit ca, tinând seama de conditiile în care Domnul a dat fiinta acestei biserici, inclusiv faptul ca aceasta nu are, pentru început, o adresa stabila, sa se faca referire la ea asociindu-i-se, neoficial, un nume propriu. Acesta, prin întelesul sau etimologic, exprima sintetic aspiratia credinciosilor la o autentica dragoste frateasca, iar prin întelesul contextual evidentiaza asigurarea data credinciosilor de catre Fiul lui Dumnezeu ca El le-a deschis o Usa, pe care nimeni nu le-o va putea închide, precum si nazuinta ca aceasta biserica locala sa se numere printre acelea carora Domnul le subliniaza putina putere, dar si pazirea Cuvântului si netagaduirea Numelui Sau. Astfel, numele propriu care i s-a asociat este “Filadelfia”.

Când fratii au constatat ca numarul celor care doreau sa participe la strângeri ajunsese la 40-45, au adus înaintea Domnului nevoia de a gasi o noua cladire pentru programele bisericii. Au fost contactate doua institutii care dispuneau de spatii ce puteau fi închiriate. Prima dintre ele a fost Casa de cultura “Nicolae Balcescu” de pe strada 11 Iunie. Directoarea acelei institutii a fost în principiu de acord a oferi spre închiriere una dintre salile disponibile, dar a solicitat documentatia necesara obtinerii avizului primariei sectorului 4, sub patronajul careia se gasea respectiva Casa de cultura. Spre dezamagirea credinciosilor care asteptau aprobarea cererii, dupa mai multe suplimentari de acte solicitate în vederea fundamentarii acesteia, consilierii din cadrul primariei, oameni politici, reprezentanti ai unor partide care nu privesc cu ochi buni propasirea si nici chiar existenta bisericilor evanghelice, au decis sa nu aprobe închirierea unei sali catre noua biserica.

Credinciosii au multumit Domnului pentru aceasta usa închisa, întelegînd ca nu era voia Lui, ca ei sa se adune în acel lacas, în care aveau loc si alte strângeri, pentru o altfel de cultura, diferita de aceea placuta lui Dumnezeu.

În paralel, a fost contactat pastorul bisericii reformate de pe soseaua Viilor, în care a mai fost gazduita, la începuturile ei, pentru o perioada, pâna si-au construit o cladire proprie, noua biserica evanghelica din strada Colorian, cartierul Oltenitei. Pentru a da un raspuns, pastorul a solicitat un ragaz, timp în care sa ceara acordul factorilor de decizie din cadrul denominatiei sale. În cele din urma, sub argumentul ca se asteapta venirea, în cadrul bisericii respective, a unor credinciosi reformati coreeni, cererea de închiriere a fost si acolo respinsa.

S-a luat, de asemenea din Mâna Domnului si aceasta stavila pusa înainte, prin refuzul de a fi gazduiti în acea cladire.

Raspunsurile negative, venite, atât din partea directoarei Casei de cultura, cât si din partea pastorului reformat, au fost consemnate de catre fratele care a facut demersurile respective, în aceeasi zi. Atunci când aparent toate usile erau închise înaintea noii biserici, a fost contactat un frate (Puiu Mihaila) din biserica crestina evanghelica din strada Carol Davila. Acesta detine un spatiu aflat la demisolul unei cladiri situate pe strada Stelea Spatarul nr. 6, în sectorul 3, în zona Pietii Unirii. Domnul i-a pus pe inima fratelui sa amenajeze si sa pastreze spatiul respectiv în exclusivitate pentru lucrari spre slava Domnului. În consecinta, în fiecare zi a saptamânii, cu exceptia zilei de luni, au primit avizul de a se aduna acolo trei grupuri de credinciosi, care nu au un lacas propriu de închinare.

Aflând despre noua biserica si despre nevoia ei, fratele Puiu Mihaila si-a verificat programarea pe care o facuse pentru grupurile mentionate si a oferit posibilitatea pentru noua biserica de a se aduna în doua dintre zilele saptamânii (joia si duminica).

Aceasta usa deschisa a fost semnul ca Domnul a binecuvântat întemeierea noii biserici si ca El a pregatit în mod minunat un loc de închinare pentru ea, în aceasta a doua etapa, de tranzitie, a existentei sale. Privind cum a lucrat Domnul, observam ca, dupa ce credinciosii s-au straduit sa gaseasca o cladire, pentru care sa plateasca un pret în contul chiriei, El a pus la dispozitie, din patrimoniul Sau, un lacas în care sa se închine, fara a plati pentru aceasta. Mai mult decât atât, fratele Mihaila a precizat ca suporta personal orice cheltuiala necesara bunei desfasurari a programelor bisericii (iluminat, încalzire în sezonul rece, reparatii curente, taxe fiscale si orice altceva).

Ca urmare a schimbarii adresei la care biserica se aduna, s-a solicitat, de la Uniunea Comunitatilor Cultului, actualizarea autorizatiei de functionare. Dupa obtinerea acesteia, s-au facut demersurile necesare si pentru avizul corespunzator de la Secretariatul de Stat pentru Culte. Astfel, din data de 6 Martie 1998 d.Ch., biserica desfasoara serviciile cultice în strada Stelea Spatarul.

Atunci când Domnul a lucrat în inima sorei Aliona Rotari, motivând-o sa se ofere pentru slujba de învatatoare la Scoala Dumnicala pentru copii, aceasta a început sa aplice un program special cu ei. Dupa câteva saptamâni, în care lectiile cu copiii se tineau în holul cladirii, Domnul a lucrat, si fratele Mihaila a mai deschis o usa, a unei anexe, în care Scoala Duminicala sa aiba un spatiu mai potrivit pentru activitate.

Oameni cu contributie majora la deschiderea bisericii

Credinciosii, carora Dumnezeu le-a încredintat misiunea de a conlucra cu El la deschiderea bisericii “Filadelfia”, au fost în numar de cinci, si anume:

Dumitru Luca – cel mai batrîn dintre frati, caruia i s-au recunoscut darul de veghetor asupra respectarii adevarurilor spirituale în cadrul bisericii si darul muzical;

Vasile Mitu, cu dar de ajutorare si dar de administrare;

Dan Neagu, cu dar de evanghelist si dar muzical;

Martin Mallette, cu dar de evanghelist si dar muzical, si

George Dragoman, caruia i s-au recunoscut darurile de cârmuire, de pastor si de învatator.

Biserica i-a recunoscut pe acesti credinciosi, ca fiind membri ai Sfatului de frati al ei, care are delegata de catre Dumnezeu autoritatea spirituala, în virtutea careia sa o cârmuiasca.

George Dragoman a fost desemnat de catre Sfatul de frati al bisericii sa îndeplineasca slujba de responsabil al acesteia, fiind astfel si delegat sa reprezinte biserica în relatiile cu celelalte biserici- surori, cu Sfatul Comunitatii Zonale Bucuresti, cu Uniunea Comunitatilor Cultului Crestin dupa Evanghelie, cu autoritatile de orice rang, cu orice alta institutie, organizatie, organism, din tara si strainatate.

Acesti frati au reprezentat nucleul bisericii, frati care au contribuit esential la organizarea si deschiderea ei, urmare viziunii pe care au primit-o din partea Domnului. Ei si-au asumat raspunderea cârmuirii noii biserici, cu speranta si încrederea ca sufletele care se ataseaza acesteia vor avea posibilitatea sa propaseasca plenar, prin trairea într-un cadru dorit si creat de catre Domnul, cadru în care sa se poata închina dupa voia Lui, sa-L cunoasca tot mai mult si mai bine, prin cercetarea Cuvântului Sau, sa poata avea relatii sfinte cu ceilalti credinciosi si sa se îndemne cu acestia la dragoste si la fapte bune.

Cu exceptia unuia dintre ei, ceilalti desfasoara în continuare slujbele încredintate fiecaruia în parte si tuturor împreuna.
Situatia curenta

În prezent, biserica se bucura de pace si credinciosii staruie în învatatura Scripturii, în partasia frateasca, în Frângerea pâinii si în rugaciuni fierbinti catre Domnul.

Numarul membrilor, deci al credinciosilor statornici, care au primit botezul în apa, este aproape constant. Unii dintre cei care au pornit la drum cu biserica “Filadelfia” s-au transferat la alte biserici, altii au demonstrat în timp ca întoacerea lor la Domnul este înca un deziderat; cert este ca El a adaugat de fiecare data alte suflete, si astfel se explica mentinerea numarului aproape constant al membrilor.

Frecventa cea mai mare a credinciosilor la serviciile bisericii se înregistreaza în timpul zilei de duminica. Astfel, dimineata, între orele 10.00-10.50, la adunarea pentru Frângerea pâinii, urmata de ora rezervata edificarii bisericii, sunt prezenti, în majoritate, membrii.

Duminica dupa amiaza, biserica este la vârful participarii membrilor, apartinatorilor, cât si a unor vizitatori, care revin cu bucurie si interes la strângerile noastre. Acestea, în sezonul de vara, se desfasoara între orele 18.00-19.30. În prima parte a acestui program este rezervat un timp pentru ca tinerii si copiii din biserica sa poata prezenta contributii proprii (cântari, poezii s.a.)

În cursul saptamânii, la adunarea de joi dupa amiaza, frecventa este mai redusa, datorita faptului ca unii dintre membri bisericii au servicii sau cursuri scolare, care nu le permit sa ajunga la strângere.

Programele bisericii mai sunt frecventate si de alte persoane, care nu L-au marturisit înca pe Domnul în apa botezului.

De asemenea, la adunarile bisericii mai vin si tineri din localitati ale provinciilor tarii, care studiaza la institute de învatamânt superior în Bucuresti si care îsi gasesc placerea în a se închina Domnului în partasie cu membrii acesteia.

importante si puncte critice în viata bisericii

Prin harul Domnului, tânara biserica a fost pazita de întâmplari care sa o faca sa se clatine sau care sa o afecteze într-o masura tragica. Bineînteles ca au existat uneltiri din partea celui care se ocupa cu acestea, nefiind bucuros de nasterea si propasirea ei, dar acele sageti au fost stinse, folosind scutul credintei.

Singurul punct critic în viata bisericii a fost acela în care unul dintre fratii cu raspundere, pe fondul unor probleme familiale acute, a avut anumite atitudini si fapte care l-au marcat. Acestea au dus la iesirea lui temporara din lucrare, precum si la afectarea moralului unora dintre credinciosi. O familie a si parasit adunarea ca urmare a eclipsei respective.

În rest, evenimentele din comunitatea bisericii au fost dintre cele comune, cu suisuri si coborâsuri inerente în viata pe pamânt, care nu au fost însa atât de abrupte încât sa o dezechilibreze sau sa o expuna la pericole majore.

Probleme actuale

Preocuparea cea mai mare a credinciosilor din biserica este intensificarea atacurilor îndreptate împotriva lor, si în special împotriva tinerilor, prin întretinerea unei stari de superficialitate în cercetarea si cunoasterea Cuvântului lui Dumnezeu, de superficialitate în tratarea momentului rugaciunii, atât personale, cât si în comun, prin insuficienta partasie frateasca, atât în cadrul serviciilor cultice ale bisericii, cât si în lucrari cu implicare comuna de propovaduire a Evangheliei si de slujire a semenilor

O problema foarte importanta a bisericii, mai ales în contextul culturii poporului român, este lipsa unei cladiri potrivite proprii, în care sa fie conditiile minime necesare bunei desfasurari a programelor actuale, cât si ale celor de dorit, viitoare. Astfel, fiind amplasata la demisol, încaperea unde se aduna în prezent biserica induce inconfort musafirilor, multi dintre cei care ar avea îndemnul sa vina acolo preferând eventual alte biserici.

De asemenea, spatiul respectiv fiind folosit si de o alta grupare, nu se pot desfasura si celelalte programe, care sunt necesare în cadrul unei biserici cu viata normala.

Cu toate acestea, cine se coboara acolo, dovedeste, o data în plus, ca nu este preocupat de lucruri care atrag privirile firesti, ci ca doreste sincer sa traiasca viata de comunitate sfânta, pe care Mântuitorul a venit sa o daruiasca, si pe care o sustine astazi de la dreapta Tatalui, din slava.
Incheiere

Istoria bisericii “Filadelfia” se înscrie în cadrul minunat al istoriei Bisericii universale a Domnului, care a început la Cincizecime.

Dorinta comuna a credinciosilor din cadrul ei este de a-si reevalua viata de umblare cu Domnul si de a redescoperi parfumul trairii conform adevarurilor specifice, nealterate de scurgerea vremii si de interpretarea aproximativa a unor comentatori ai Sfintelor Scripturi.

Trackback URI | Comments RSS