Oct 01 2009
“O noua ordine mondiala” – planul diabolic întocmit de câteva mii de ani si dezvaluit lumii în urma cu câteva sute de ani! Priviti-l! Este la “vedere”, nu mai este nevoie de credinta! Unii “tovarasi” si-au etalat “desteptaciunea” multa vreme ridiculizându-i pe cei care au tot tras semnale de alarma. Înca o confirmare a adevarului spus în 1 Corinteni 2:14!
Mi-aduc aminte ca pâna la revolutia din decembrie 89, Ceausescu ne stresa, solicitând cu mânie proletara, o noua ordine mondiala. Nu stiu daca cineva se uita în gura lui si tinea seama de elucubratiile care se revarsau fare contenire, de la un discurs la altul.
Tot asa îmi aduc aminte de tot felul de teorii ale conspiratiei care se propagau ciclic, ba de inspiratie francmasonica, ba de inspiratie adventista, prevestind iminenta unui guvern mondial, apocaliptic. Marturisesc ca genul acesta de informatie m-a lasat întotdeauna rece.
u mica mi-a fost surpriza când am citit recent despre faptul ca liderii G20, întruniti la Pittsburgh în SUA, au luat decizia alcatuirii unui guvern mondial, numit “consiliul de guvernare economica”. Acesta va gestiona pârghiile de control ale economiei mondiale, plecând de la bunele intentii de a se evita pe viitor aparitia vreunei crize financiare de proportiile celei prin care tocmai trece planeta. În contextul formarii acestui consiliu, aud ca premierul britanic Gordon Brown spune sus si tare ca avem nevoie de o noua ordine mondiala. Nu stiu ce vede Brown în sintagma asta dar cert este ca mie mi s-a facut iar pielea de gaina, fiind alergic de mult la chestiile astea.
Lucrurile nu se opresc aici… dupa cum se comenteaza în presa de afaceri, acest nou trend conduce catre înfiintarea unei Autoritati Monetare Globale ce ar urma sa gestioneze o moneda globala unica, ipoteza care provine nu din vreun scenariu alarmist de natura sectara, ci de la reputatul economist american Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel.
Profesorul american Jeffrey Garten, membru CFR (Council of Foreign Relations), scria, de altfel, într-un articol publicat în Financial Times, ca “propusa Autoritate Monetara Globala (GMA) va superviza la sânge activitatile autoritatilor nationale, mai acerb decât FMI-ul, si va controla implementarea unor reglementari globale”.
Dupa cum se precizeaza pe DailyBusiness.ro, “puse cap la cap, declaratiile liderilor G20 vin însa sa acrediteze ideea ca totul era stabilit de mult. Iar criza financiara nu a facut altceva decât sa justifice si sa grabeasca aceste masuri.”
Ce sa înteleg eu din mersul vremurilor? Cum ma afecteaza pe mine, ca si crestin, tot ceea ce se întâmpla?
În primul rând înteleg ca cei care ar trebui sa fie vigilenti si sa vada semnele timpurilor au adormit în postul de veghe si nu îsi mai dau seama cât de aproape este vrajmasul. În al doilea rând, înteleg ca principala preocupare a celor care se erijeaza în conducatori ai lumii este înasprirea controlului global si prima pârghie este cea macroeconomica, financiara. În acelasi timp, intuiesc ca va urma, firesc, o întarire a controlului particular al fiecarui individ… semnele se vadesc de pe acum cu înregistrarea comunicatiilor, pasapoartele biometrice si, azi mâine, diverse cipuri nevinovate, implantate cu scopuri, evident, “nobile”, cum ar fi prevenirea terorismului, samd. Uite domle ca eu, care nu dadeam doi bani pe teoriile conspirationiste, încep sa pun umarul la alcatuirea lor! Ba chiar ma vad nevoit a le da crezare!
Mai presus de toate, înteleg totusi ca dincolo de noua ordine mondiala la care aspira liderii planetei noastre, avem la orizont, oricât de himeric ar parea pentru unul sau altul, o adevarata noua ordine mondiala, care prevede un cer nou si un pamânt nou, ordine care nu are nimic de a face cu planurile harnicilor conducatori ai G20. Desigur ca lumea noastra va trece prin chinurile facerii, daca pot sa ma exprim asa, ca sa vedem noile realitati ale Împaratiei lui Dumnezeu, dar aceasta perspectiva finala ma întareste si îmi da nadejde, în ciuda perspectivei imediate a unei biserici amagite si adormite, care nu pare a fi în stare sa-si gestioneze cum trebuie rolul în veacul de acum.
Bogdan Patrascu – Mersul vremurilor
[bookmark_me]
