Ierarhia Bisericii Greciei, care s-a întrunit în sedinta ordinara pe 5-8 octombrie 2010, simte nevoia sa se adreseze crestinilor sai, poporului lui Dumnezeu, dar si fiecarui om bine intentionat, pentru a vorbi pe limba adevarului si a dragostei (a spune adevarul în dragoste).
Zilele pe care le traim sunt grele si critice. Trecem ca tara printr-o criza economica cumplita care creeaza multora nesiguranta si teama. Nu stim ce ne asteapta în ziua de mâine. Tara noastra se pare ca nu mai este libera, ci în fapt este administrata de creditorii nostri. Stim ca multi dintre voi asteptati de la Biserica ce va pastoreste sa vorbeasca si sa ia pozitie asupra evenimentelor la care suntem martori.
Este adevarat ca ceea ce se întâmpla în patria noastra este inedit si cutremurator. Criza duhovniceasca, sociala si economica merge mâna în mâna cu rasturnarea întregii firi. Este vorba de încercarea dezradacinarii si distrugerii temeiurilor multor traditii care pâna acum erau considerate de la sine întelese pentru viata din spatiul nostru. Din punct de vedere social se opereaza o rasturnare a datelor si a drepturilor, desigur cu un argument evident: masurile acestea le cer creditorii nostri. Declaram de aceea ca suntem o tara sub ocupatie si ca executam poruncile conducatorilor-debitorilor nostri. Întrebarea care se naste este daca solicitarilor lor privesc doar chestiunile economice si de asigurari sau vizeaza si fizionomia duhovniceasca si culturala a patriei noastre.
În fata acestei situatii orice om rational se întreaba: de ce nu am luat mai devreme toate aceste masuri drastice, care astazi sunt caracterizate drept necesare. De ce nu am schimbat la timpul lor toate aceste patogenii ale societatii si ale economiei pe care azi le realizam în un mod brutal? Persoanele de pe scena politica din tara noastra sunt, de decenii, aceiasi. Cum au socotit atunci costul politic, stiind ca conduc tara la catastrofa, iar azi ei se simt în siguranta, pentru ca actioneaza de pe pozitia celor care dau porunci? Au loc rasturnari radicale pentru care altadata se revolta întreaga Grecie, iar azi ele se impun aproape fara împotriviri.
Criza noastra economica, în cuvinte foarte simple, se datoreaza diferentei dintre productie si consum. Între ritmul lent al productiei pe care îl atingem si nivelul ridicat de viata cu care ne-am învatat sa traim. Când ceea ce se consuma este mult mai mare decât ceea ce se produce, atunci balanta economica înclina spre partea cheltuielilor. Tara noastra, pentru a face fata, este nevoita sa se împrumute cu speranta ca balanta perturbata se va reechilibra. Atunci când însa nu se întâmpla acest lucru si debitorii cer returnarea împrumuturilor plus dobânda, se ajunge la criza si la faliment.
Criza economica care chinuie si domina tara noastra nu este însa decât vârful iceberg-ului. Este urmarea si rodul unei alte crize, a celei duhovnicesti. Disproportia dintre productie si consum prezinta însa nu doar o dimensiune economica, ci în primul rând este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovnicesti, care priveste atât conducerea tarii, cât si poporul. O conducere care nu a putut sa aiba o atitudine responsabila fata de popor, care nu a putut sau nu a vrut sa vorbeasca pe limba adevarului, care a promovat modele eronate, care a cultivat relatiile clientelare, numai si numai pentru ca a avut ca scop detinerea puterii. O conducere care în practica se vadeste ca a subminat interesele reale ale tarii si ale poporului.
Si pe de alta parte, un popor, adica noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lasat prada bunastarii, îmbogatirii facile si traiului bun, ne-am dedat câstigului usor si înselaciunii. Nu ne-am pus problema adevarului lucrurilor. Revendicarea arbitrara a drepturilor de catre bresle si grupuri sociale, cu o desavârsita nepasare fata de coeziunea sociala, au contribuit în mare masura la situatia de astazi.
Esenta crizei duhovnicesti este absenta sensului vietii si încarcerarea omului în prezentul rectiliniu (unidimensional), adica în instinctul lui egoist. Un prezent fara viitor, fara perspectiva. Un prezent condamnat la plictis si monotonie. Viata a devenit un interval de timp între doua date, a nasterii si a îngroparii, cu o durata necunoscut între ele.
Într-o asemenea perspectiva, desertaciunea se ia la întrecere cu irationalul si lupta o câstiga totdeauna tragicul. Când te adresezi tinerilor si îi întrebi: “de ce iei droguri, fiule?” si îti raspund: “spuneti-mi dumneavoastra de ce sa nu iau? Nu sper nimic, nu astept nimic, singura mea bucurie este atunci când înfig injectia si calatoresc (în alte lumi)”; sau atunci când atragi atentia unui tânar ca luând droguri va muri, iar el îti raspunde cu un zâmbet tragic: “nu întelegeti ca eu iau droguri, (tocmai) ca sa traiesc”, atunci întelegi cât de incredibil de adevarate si de potrivite în tragismul lor sunt cuvintele de mai sus. În loc deci de sens al vietii noi am urmarit bunastarea, traiul bun, puterea economica. Când însa nu exista alta perspectiva de viata în afara de consum, când puterea economica si demonstrarea ei ostentativa devine singurul mod al recunoasterii sociale, atunci diferentierea de restul lumii este singurul drum de viata, pentru ca altfel,daca nu esti imoral, esti prost. Asa au gândit si au faptuit multi, asa am ajuns la diferentierea si de putere, dar si de pozitie în poporul nostru. Întrebarea – dilema lui Dostoievski “libertate sau fericire?” o traim în tot tragicul ei. Am ales bunastarea contrafacuta si am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut Libertatea tarii noastre. Astazi omul în mod justificat tremura mai degraba (la întrebarea) “oare nu cumva i se vor micsora veniturile?”, dar nu se nelinisteste pentru deficientele educatiei care îi privesc pe copiii sai si nu se îngrijoreaza de înjosirea persoanei umane. Aceasta deci este esenta adevaratei crize si sursa crizei economice pe care atât de nemilos o exploateaza actualii “negustori de popoare”.
În Sinodul Ierarhiei, noi, parintii vostri duhovnicesti, ne-am facut autocritica, am dorit sa ne confruntam cu responsabilitatile noastre si sa cercetam care este partea noastra de vina în prezenta criza. Stim ca uneori v-am mâhnit, v-am smintit chiar. Nu am reactionat direct si la momentul potrivit fata de atitudini care v-au ranit. Negustorii distrugerii relatiei dintre popor si Biserica sa care îl pastoreste au exploatat îndeajuns si în mod pragmatic scandalurile fabricate si au încercat sa destrame încrederea dumneavoastra în Biserica.
Dorim sa va spunem ca Biserica are antidotul consumului ca mod de viata si acesta este asceza. Si daca consumul este sfârsitul (scopul), pentru ca este o viata fara sens, asceza (retinerea, infranarea) este drumul, pentru ca conduce la o viata cu sens. Asceza nu este privarea de placere, ci îmbogatirea vietii cu sens. Este antrenamentul sportivului care îl conduce la competitie si la medalie, iar aceasta medalie este viata care biruieste moartea, viata care se îmbogateste cu dragoste. Asceza este drumul libertatii, împotriva sclaviei inutilului care astazi ne înjoseste.
Ne nelinisteste situatia Educatiei noastre, pentru ca sistemul educational actual se raporteaza la elev nu ca la o persoana, ci ca la un calculator electronic si singurul lucru pe care îl face este sa îl “încarce” cu materie, neinteresându-se de întreaga sa personalitate si de aceea copiii nostri cu îndreptatire se împotrivesc. De aceea suntem nelinistiti în privinta proiectului Noului Liceu care se pregateste. Manualele scolare se scriu, într-adevar, cu raspunderea guvernului, dar continutul lor îl vizeaza si pe ultimul cetatean grec, care asteapta de la Biserica sa sa îi faca cunoscut cu putere si glasul sau smerit.
Întelegem ca toate parohiile noastre trebuie sa devina spatii ospitaliere pentru tinerii nostri, asa cum sunt deja destule dintre ele, în care multi tineri gasesc refugiu în cautarea lor dupa sens si speranta.
Stim ca cereti de la noi, pastorii vostri, o Biserica eroica, cu vigoare, care sa aiba cuvânt profetic, cuvânt pentru tânarul contemporan, nu o Biserica secularizata, ci una sfintita si sfintitoare, o Biserica libera si care sa pastoreasca cu putere. O Biserica care nu se teme sa ia pozitie fata de sistemul viclean al acestei lumi, indiferent daca împotrivirea conduce la prigoana si martiriu.
Biserica este singurul organism care poate sa stea nemijlocit alaturi de om si sa îl sprijine. Biserica însa suntem cu totii si aceasta este puterea noastra si puterea ei. La unitatea dintre pastori si popor tintesc negustorii de popoare si încearca sa o submineze. Ei stiu ca daca vor “pierde” pastorul, cu usurinta se vor risipi oile si le vor supune. Istoria ne învata ca acolo unde Dumnezeu a fost luptat, scopul final era omul si înjosirea lui. Întruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoastere a persoanei umane. Biserica nu se opune guvernarii, ci acelora care exploatând guvernarea si ascunzându-se în spatele puterii lucreaza sa va priveze de speranta. Aduceti-va aminte ca pentru multi specialisti în economie, prezenta criza este fabricata, este o criza care urmareste controlul mondial de catre puteri care nu sunt iubitoare de oameni.
Biserica lui Hristos are cuvânt pentru actuala situatie, pentru ca nu a încetat sa fie si trup al lumii, parte a istoriei. Nu poate sa îngaduie nici nu fel de nedreptate, dar este datoare sa arate disponibilitate pentru marturisire si martiriu. Stim ca oamenii de lânga noi sufera de foame, se afla în saracie, se sufoca economic, deznadejdea de multe ori stapâneste inima lor. Cunoastem acest lucru, pentru ca prima lor oprire în cautarea sperantei este Biserica din zona lor, parohia lor. Scopul si lupta noastra este ca fiecare parohie sa devina centrul de unde activitatea pastorala a bisericii locale sa îmbratiseze întreaga societate locala respectiva.
Decizia noastra este sa cream un observator al problemelor sociale cu scopul de a urmari îndeaproape si de a preîntâmpina metodic problemele pe care le creeaza prezenta criza. Scopul nostru este sa dezvoltam lucrarea de asistenta sociala a fiecarei parohii, în asa fel încât sa nu mai existe nici macar un om care sa nu aiba o farfurie de mâncare. Cunoasteti si dumneavoastra ca în aceasta privinta Biserica realizeaza o lucrare uriasa. Cunoasteti acest lucru, pentru ca multi dintre dumneavoastra sprijiniti voluntar acest efort al parohiei voastre si îl sustineti economic. Va chemam sa stati aproape fiecare de parohia voastra, ca sa ne confruntam împreuna cu aceste momente grele.
Poporul nostru a trecut si alta data prin saracie si foame, dar a îndurat si a biruit, pentru ca atunci avea perspective. Noi toti putem sa ajutam pe unul si unul pe multi. Dumnezeu nu ne-a dat duh de frica, ci de putere si de dragoste. Cu acest duh, adunati-va în jurul marii noastre familii, Biserica, scotând la iveala greselile noastre, cautând sensul vietii în dragoste, vom iesi din acest ceas greu.

Ierarhia Bisericii Greciei

Episcopul este conducatorul bisericii din Amfilohia, care este parte componenta a Bisericii Ortodoxe Sârbe. În Muntenegru traieste un numar considerabil de sârbi.

Traducere de Iulia Belev
Stiri crestine.ro

Stiri Crestine.ro

Cartea Pîngarirea (Rascumpararea) Memoriei

Adresata: Frustratilor, neîmplinitilor, pigmeilor care se cred uriasi.

Motto:  Dr. Ioan Bunaciu „În lucrarea Domnului din România a fost nevoie de doua feluri de lucratori: câini care sa latre si magari care sa duca poverile. Pentru ca daca toti latrau nu era cine sa duca poverile, daca nu latra nimeni, comunistii mareau poverile, asa încât nu le puteau duce magarii. Greseala a fost ca de multe ori câinii au latrat la magari nu la cei care au pus poverile.”

Cuvânt pentru autori: Iov 30:1/ I Timotei 6:3-5

Prin prezentul comunicat doresc sa precizez punctul meu de vedere legat de cartea amintita.

1. Autorii nu au calitatea morala si spirituala pentru a face o analiza a Cultului Penticostal în perioada comunista.

2. Legat de demersul facut de comunitatea de Constanta la CNSAS, pot spune ca este unul frumos si simplu, pentru ca niciunul dintre ei nu au fost pastori în perioada comunista. Toti sunt pastori dupa  Revolutie si s-au rupt de comunitatea din Bucuresti pentru a prinde functii.

3. De ce pastorii care sunt în viata si au slujit în perioada comunista se lasa intimidati de câinii Revolutiei? Se bucura ca numele lor nu apare în carte, sau le este frica ca va aparea în viitor?

4. Noi ar trebui sa fim mândri ca am slujit lui Dumnezeu în acea perioada grea si sa nu ne lasam manipulati de cei care au lucrari mari doar pe hârtie, iar în realitate dezbina biserici si nu sunt acceptati de frati.

5. Personal, am fost la CNSAS, am vazut dosarul din care au ramas doar câteva file pentru ca a fost ars. Asta este soarta liderilor, unii au dosare arse, iar altii îi ard si pe cei morti (Atentie la Crematoriul de la Medgidia!).

6. Am vazut mai multe dosare ale liderilor de la diferite culte si am fost rugat sa fac descoperiri si sa scriu o carte. Am spus persoanei ca CNSAS-ul este al trecutului iar pe mine ma intereseaza viitorul si dezvoltarea unor  lucrari de impact.

7. Sunt mentionate nume mari ale miscarii penticostale: Bradin, Bochian, Bodor, Sandru, Vamvu, Matache, Nicky Pop s.a.

În urma acestor stâlpi ai miscarii penticostale au ramas, dupa 1990, peste 1000 de biserici penticostale si peste 200.000 de credinciosi. Ma întreb ce va ramâne în urma celor implicati în scrierea acestui manual funebru de la Crematoriu.

8. Oare de ce dintre toti pastorii din America a fost ales doar Nicky Pop, cel care are cea mai mare biserica româna din afara granitelor României? Nicky nu este perfect, are slabiciunile lui, dar stiu ca de multa vreme exista un complot de rasturnare a lui din functie. Desi nu am fost la Portland de 10 ani, în urma unei juruinte pe care am facut-o, de data aceasta stau lânga Nicky, chiar daca pierd. Eu sunt pastor si stau alaturi de pastori. Daca Nicky tinea legatura, îi spuneam de ce sa se fereasca, dar el m-a evitat, ba chiar a facut multe afirmatii neadevarate legate de mine si de lucrarea pe care o fac. Acum, daca nu as avea duhul lui Dumnezeu, m-ar bucura caderea lui Nicky Pop. În aceasta perioada m-am rugat pentru el si pentru biserica. Nu este corect, dupa ce a facut o lucrare atât de frumoasa sa fie izgonit ca un câine. El trebuie sa corecteze unele lucruri si sa aiba încredere în Dumnezeu. Legat de dosar, poate sa deschida proces la Bucuresti si poate lasa Instanta sa decida.

9. Manualul funebru îi ridica în slavi pe Wurmbrand, Rascol, Caravan, Alecu. Respect lucrarea fiecaruia dintre cei mentionati dar bisericile nu s-au dezvoltat în perioada comunista datorita activitatii lor. Doresc sa va spun ca fiecare are si parti întunecoase, depinde ce vrem sa scoatem în evidenta.

10. Legat de reforma mentionata, doresc sa spun ce înseamna reforma pentru ei: Reforma înseamna pozitii, functii si înlaturarea conducerii actuale. Oare de ce cartea a fost lansata înainte de Congresul Cultului Penticostal? Daca sunt capabili, sa demonstreze prin proiecte si realizari, iar noi vom urma orice exemplu bun.

11. Cred ca fochistul de la Crematoriul Medgidia nu poate ramâne într-o miscare asa murdara si compromisa cu oameni inculti, având conducatori nepotriviti, cum e Cultul Penticostal. Daca ramâne, atunci este constructorul de la Turnul Babel care a dorit sa-si faca un nume.

12. Sunt mândru si fericit ca l-am avut pe pastorul Pavel Bochian ca presedinte. Eu, care am stat în acelasi apartament cu el, stiu presiunile si tensiunile la care a fost supus de Securitate si Departamentul Cultelor. În prezent nu s-a ridicat în Miscarea Penticostala nici un alt lider de talia lui. Un „om compromis” ca Pavel Bochian, are toti copii, ginerii, nurorile, nepotii pe calea Domnului. A fost omul lui Dumnezeu, i-am spus si îi voi spune Tati.

Nu pot sa trec cu vederea pe cel care a înfiintat Seminarul Teologic („Institutul”) Penticostal, fratele Trandafir Sandru. El a pus în mine dorinta pentru educatie. Desi în multe situatii nu am fost de acord unul cu altul, totusi, l-am respectat ca pe un parinte spiritual si sunt mândru ca m-a învatat multe lucruri. Cred ca daca nu înfiinta Institutul, atunci fochistul ramânea Croitor si nu facea de rusine Miscarea Penticostala.

Sunt binecuvântat sa fac parte din Miscarea Penticostala si sunt mândru ca am avut mentori buni.

Eroi au fost, Eroi sunt înca, Eroi vom fi si noi!

Penticostalul Marinel Ceuta

http://christ4ro.com

De curind printre Evanghelicii Romani de pe toate meridianele circula vestea ca pastorul Iosif Ton a aderat la miscarea cu caracter carismatic numita “Strajerii”. Iata dovada din propria lui declaratie: http://www.strajeri.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=85:s-a-aprins-focul-trezirii-spirituale-in-romania&catid=40:rezumat&Itemid=64 .

Miscarea “Strajerii” sunt in legatura stransa cu un pastor apostat pe nume Chris Oyakhilome. http://www.youtube.com/watch?v=pDsbTbPdaqM

http://www.youtube.com/watch?v=PPWHxI-8_uw .

Ceea ce se intimpla in mod foarte trist cu pastorul Iosif Ton, este continuarea unor evenimente recente petrecute in America.

In vara aceasta am fost in vizita la Biserica Baptista din Portland pentru o perioada mai lunga. Un frate diacon pe nume Timotei Pop, a publicat o carte foarte documentata, numita “Misticism sau crestinism autentic” in care dezvaluia ca Iosif Ton este un mistic.

Reactia pastorului Iosif Ton a fost sa isi retraga rapid membralitatea din biserica. In consecinta, citva simpatizanti de ai lui, au vrut sa rupa biserica. Intre timp, pastorul Ton si-a explicat pozitia indelung pe blogul pastorului Daniel Branzei: http://barzilaiendan.wordpress.com/2010/08/13/o-disputa-din-care-castigam-noi/ . Din declaratia de pe blogul lui Daniel Branzei, pastorul Ton se incrimineaza singur ca fiind un mistic, zice el, “de tip Biblic”. Nu exista misticism Biblic! Iata cercetarea mea care am publicat-o acum in urma cu un an, care demonstreaza ca misticismul este un flagel care s-a raspindit in special printre liderii Evanghelici din America si din lume: http://noheresy.files.wordpress.com/2009/05/from-mysticism-to-the-gospel3.pdf .

Iata un exemplu concret, cit de grav este misticismul pastorului Iosif Ton. In cartea sa “Umblarea cu Dumnezeu, in unire cu Isus Cristos, sub calauzirea Duhului Sfant” (p. 314,315) face urmatoarea afirmatie abominabila:

Acum vreau sa ne intre lucrul acesta adinc in minte. Dumnezeu e o persoana. El e o persoana asa cum intelegi tu ca e o persoana. E o persoana care iubeste, o persoana cre e indragostit de tine si care iti cere dragostea si zice: “Hai sa ne cununam! Uita-te bine la Mine! Vezi tot ce e in Mine! Iti place de Mine? Si daca iti place de Mine, hai sa ne cununam si dupa aceea sa traim impreuna. Sa traim impreuna ziua si noaptea, toata viata de aici inainte; sa fim amindoi impreuna si sa fii implinit in dragostea mea.” ….Dupa ce am tinut cursul acesta acum un an in alta parte, am primit o scrisoare de la o sora, sotie de pastor, una din cele mai frumoase scrisori pe care le-am primit in urma cursului acestuia. Si sora imi povesteste in scrisoarea aceasta ce minune a fost ca ea sa inteleaga ca Dumnezeu e realmente o persoana care vrea sa intre in aceasta relatie de dragoste cu ea si ca de acum, in fiecare zi, cind se duce la timpul ei de partasie cu Dumnezeu, se duce la o intilnire de dragoste. Se duce la o intilnire cu o persoana care e cea mai minunata persoana din lume, si Persoana aceea zice: “Bine ai venit! Ne imbratisam, ne sarutam si ne iubim!” Si daca ti se pare cumva limbajul acesta prea de tot, citeste din nou Cintarea Cintarilor si citeste-o zicind: “Fata aceea indragostita sunt eu. Baiatul e Dumnezeu sau Domnul Isus.” Si dintr-o data vei intelege si tu ce a inteles aceasta femeie si vei spune si tu ca ea. “Toata relatia mea cu Dumnezeu s-a schimbat. Acum e o relatie vie, o relatie cu o persoana.”
Misticismul pastorului Iosif Ton este sensualitate spirituala, in care Cintarea Cintarilor este interpretata intru-n mod eretic si pacatos. Nu mira pe nimeni ca pastorul Ton s-a asociat cu miscarea “Strajerii” deoarece misticismul lui personal rezoneaza cu misticismul carismatic al acestei miscari. “STRAJERII” SUNT O TREZIRE SPIRITUALA FALSA. Face parte din inselaciunea spirituala din zilele din urma. “C?ci se vor scula Hristo?i mincino?i ?i prooroci mincino?i; vor face semne mari ?i minuni, pîn? acolo încît s? în?ele, dac? va fi cu putin??, chiar ?i pe cei ale?i” (Matie 24:24)
Bisericiile Evanghelice Romane de pretutindeni trebuie avertizate sa se fereasca de ereziile miscarii “Strajerii”.

Pastor Paul Dan
San Diego

http://www.crestinulazi.ro/stiri-evenimente/eveniment/paul-dan-despre-iosif-ton-si-strajerii.html