Filadelfia News

Preacucernici si Preacuviosi Parinti,

Iubiti credinciosi si credincioase,

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos praznuita în Sfânta si Marea Sarbatoare a Sfintelor Pasti ne arata bogatia iubirii milostive a lui Dumnezeu si a slavei ceresti daruite noua, oamenilor, în Iisus Hristos, ca noi sa fim partasi ai vietii si bucuriei vesnice a Preasfintei Treimi.

Bogatia iubirii si slavei dumnezeiesti împartasita oamenilor în Hristos Cel Rastignit si Înviat se arata mai ales în darul sfintirii si al înfierii dumnezeiesti a omului prin har, precum si în darul învierii trupului omenesc din moarte si stricaciune, pentru a participa la viata, slava si fericirea vesnica din Împaratia cerurilor, dupa ce am primit rascumpararea si iertarea pacatelor, prin jertfa Crucii.

În aceasta privinta, Sfântul Apostol Pavel, în Epistola catre Efeseni, ne învata zicând: „Binecuvântat fie Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce, întru Hristos, ne-a binecuvântat pe noi, în ceruri, cu toata binecuvântarea duhovniceasca; precum întru El ne-a si ales înainte de întemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara de prihana înaintea Lui, mai înainte rânduindu-ne, în a Sa iubire, spre înfierea întru El, prin Iisus Hristos, din buna socotinta a voii Sale, spre lauda slavei harului Sau, cu care ne-a daruit pe noi, prin Fiul Sau Cel iubit; întru El avem rascumpararea prin sângele Lui si iertarea pacatelor, dupa bogatia harului Sau” (Efeseni 1, 3-7).

Apoi, Sfântul Apostol Pavel se roaga pentru cei pe care-i pastoreste zicând: „ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatal slavei (… ) sa va lumineze ochii inimii, ca sa pricepeti care este nadejdea la care v-a chemat, care este bogatia slavei mostenirii Lui, în cei sfinti” (Efeseni 1, 17-18).

Mergând mai adânc în tâlcuirea bogatiei iubirii lui Dumnezeu aratata oamenilor în Iisus Hristos, Apostolul Neamurilor spune lamurit ca aceasta s-a facut cunoscuta prin Învierea lui Hristos si Înaltarea Sa la cer: „Pe aceasta Dumnezeu a lucrat-o în Hristos, sculându-L din morti si asezându-L de-a dreapta Sa, în ceruri (… ) si toate le-a supus sub picioarele Lui si, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineste toate întru toti” (Efeseni 1, 20 si 22-23).

Vedem, asadar, ca Hristos Cel înviat este capul Bisericii careia El îi împartaseste plinatatea vietii Sale divino-umane, pentru ca în Biserica sa cunoastem bogatia slavei înfierii si învierii noastre în Hristos prin Duhul Sfânt.

Bogatia iubirii covârsitoare a lui Dumnezeu Tatal pentru oameni, aratata în Hristos, lucreaza în omul credincios mai întâi taina învierii lui din moartea pacatului si apoi învierea din moartea si stricaciunea (coruptibilitatea) trupului: „Dumnezeu, bogat fiind în mila, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit pe noi cei ce eram morti prin greselile noastre, ne-a facut vii împreuna cu Hristos – prin har suntem mântuiti! – si împreuna cu El ne-a asezat în ceruri, în Hristos Iisus, ca sa arate în veacurile viitoare covârsitoarea bogatie a harului Sau, prin bunatatea ce a avut catre noi întru Hristos Iisus (… ), pentru ca a Lui faptura suntem, ziditi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gatit mai înainte, ca sa umblam întru ele” (Efeseni 2, 4-7 si 10).

Din învatatura Sfântului Apostol Pavel despre legatura adânca dintre Învierea lui Hristos si viata crestina vedem ca bogatia bunatatii lui Dumnezeu daruita oamenilor în Iisus Hristos ne cheama la fapte bune, prin care noi sa aratam în jurul nostru bogatia lucrarii harului lui Dumnezeu în lume. Vedem, de asemenea, ca slava Învierii lui Hristos ne descopera o alta bogatie decât bogatia materiala, pamânteasca si trecatoare, si anume ne descopera o bogatie spirituala cereasca, netrecatoare, adica bogatia vietii si fericirii vesnice, care se dobândeste prin credinta vie în Iisus Hristos si prin fapte bune. Astfel, întelegem mai bine ca Hristos a coborât din ceruri, S-a facut Om, adica a luat chip de rob, ca pe noi sa ne înalte la ceruri, sa ne faca fii ai Tatalui din ceruri, ca sa mostenim împaratia cerurilor si viata vesnica. El, bogat fiind în slava, S-a smerit si a saracit pentru noi, ca pe noi sa ne îmbogateasca daruindu-ne slava înfierii prin har si a învierii din pacat si moarte (Cf. II Corinteni 8, 9). De aceea, comoara cea mai de pret si bogatia cea mai mare a crestinului este însusi Hristos – Domnul (Cf. Galateni 2, 20; II Corinteni 4, 7), prezent si lucrator în viata acestuia prin harul Sau, în care se arata dragostea lui Dumnezeu Tatal si împartasirea Sfântului Duh (Cf. II Corinteni 13, 13). Prin urmare, Apostolul Pavel se roaga pentru fiii sai duhovnicesti astfel: „Hristos sa Se salasluiasca, prin credinta, în inimile voastre, înradacinati si întemeiati fiind în iubire” (Efeseni 3, 17; vezi si Coloseni 3, 3; Filipeni 1, 21).

Iubiti fii si fiice duhovnicesti,

Traim astazi într-o lume în care oamenii cauta mai mult bogatia materiala trecatoare decât bogatia spirituala a credintei si a vietii vesnice, iar pe lânga saracia materiala tot mai aspra, se arata si o saracire spirituala a oamenilor, ca slabire a credintei, o racire a dragostei fratesti si o diminuare a faptelor bune. În aceasta situatie, este nevoie ca în lumina Învierii lui Hristos care lumineaza viata crestinului în Biserica si în societate sa vedem ce ne învata Sfânta Scriptura si Sfintii Parinti ai Bisericii despre bogatie si saracie. Mai precis, sa vedem când si cum acestea ne împiedica sau ne ajuta sa dobândim mântuirea, adica iertarea pacatelor si unirea cu Hristos, Izvorul vietii vesnice.

Potrivit învataturii Sfintei Scripturi, bogatia apartine lui Dumnezeu (Cf. Psalm 23, 1; 49, 12-13), însa El o daruieste oamenilor (Cf. Facerea 24, 35), ca oamenii sa o da-ruiasca si altora, mai ales saracilor (Cf. Matei 19, 21; Luca 12, 33; 16, 9; I Timotei 6, 18; I Ioan, 3, 17). Dumnezeu ajuta pe om sa adune bogatia (Cf. Deuteronom 8, 16-18), când aceasta este o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru om (Cf. Pilde 10, 22; Filipeni 4, 19).

Totusi, bogatia materiala trecatoare, pamânteasca, adica averile si banii, nu trebuie sa fie scop în sine, ci mijloc de a cauta si cultiva bogatia spirituala netrecatoare, cereasca, ce se dobândeste prin iubire fata de Dumnezeu si fata de oameni, prin milostenie si alte fapte bune. Autorii Sfintei Scripturi observa cu întelepciune ca bogatia materiala este vremelnica (Cf. Pilde 27, 24), nestatornica (Cf. Psalm 38, 6; I Timotei 6, 17), trecatoare (Cf. Pilde 13, 7; 23, 4-5; Apocalipsa 18, 16), ea poate fi furata (Cf. Matei 6, 19; Luca 12, 33), poate fi distrusa (Cf. Matei 6, 19; Iacob 5, 2; I Petru 1, 18), poate pieri (Cf. Ieremia 48, 36), ea este înselatoare (Cf. Matei 13, 22; Marcu 4, 19), ea nu îndestuleaza pe om (Cf. Ecclesiastul 4, 8; 5, 10), ea este izvor de cearta si invidie (Cf. Facerea 13, 6-8; 26, 12-16; 31, 1-2; 36, 6-7), ea nu poate fi luata de om cu sine dupa moarte (Cf. Psalm 48, 10; I Timotei 6, 7), iar când devine pentru om o patima, bogatia împiedica adesea intrarea lui în Împaratia cerurilor (Cf. Matei 19, 23-24; Marcu 10, 23-25; Luca 18, 24-25); mai mult, grija excesiva pentru bogatia materiala înabusa adesea rodirea cuvântului lui Dumnezeu în viata omului (Cf. Matei 13, 22; Marcu 4, 19; Luca 8, 14); iar patima lacomiei de avere sau iubirea de înavutire cu orice pret este sursa a multor nedreptati si neajunsuri, „ca iubirea de argint – constata Sfântul Apostol Pavel – este radacina tuturor relelor si cei ce au poftit-o cu înfocare s-au ratacit de la credinta si s-au strapuns cu multe dureri” (I Timotei 6, 10).

Relele cele mai mari pe care le poate aduce lacomia de avere vietii spirituale sunt acestea: uitarea de Dumnezeu (Cf. Deuteronom 6, 10-12; Osea 13, 6), parasirea de Dumnezeu (Cf. Deuteronom 32, 15), tagaduirea sau negarea existentei lui Dumnezeu (Cf. Pilde 30, 8-9), razvratirea contra lui Dumnezeu (Cf. Neemia 9, 25-26), lepadarea de Hristos (Cf. Matei 19, 21-22), mândria nesabuita (Cf. Pilde 28, 11), învârtosarea inimii sau lipsa de milostivire (Cf. Pilde 18, 23), asuprirea semenilor, mai ales a saracilor (Cf. Iacob 2, 6), înselaciune (Cf. Iacob 5, 4). Cunoscând aceste consecinte rele ale lacomiei de avere, Mântuitorul Iisus Hristos îndeamna pe cei bogati sa-si adune comori în ceruri, întrucât comorile ceresti sunt mai presus de orice bogatie pamânteasca (Cf. Matei 6, 19-20; Luca 12, 33; I Timotei 6, 19).

Sfânta Scriptura contine multe mustrari si amenintari împotriva celor ce aduna comori materiale pe nedrept (Cf. Pilde 13,11) sau le dobândesc pe nedrept (Cf. Pilde 21, 6; 28, 20-23; Ieremia 17, 11), dar si atitudini împotriva celor ce acumuleaza averi prin constrângerea semenilor (Cf. Iov 20, 18-23; Pilde 22, 16; Iacob 5, 1-5).

Pe de alta parte, Sfânta Scriptura ne prezinta si bogati buni la suflet sau milostivi, harnici si darnici, care au înteles ca bogatia lor este dar de la Dumnezeu pentru a fi daruita celor în nevoi, dobândind astfel marele dar al mântuirii, adica al iertarii pacatelor si al vietii vesnice. Astfel de oameni sunt Avraam (Cf. Facerea 13, 2; 24, 35), Lot (Cf. Facerea 13, 5), Isaac (Cf. Facerea 26, 13-14), Iacob (Cf. Facerea 32, 5), Iosif (Cf. Facerea 45, 8), Booz (Cf. Rut 2,1), Solomon (Cf. III Regi 3, 13), Iov (Cf. Iov 1, 3; 42, 12), Iosif din Arimateia (Cf. Matei 27, 57), Barnaba sau Varnava (Cf. Fapte 4, 37), Tavita din Iope (Cf. Fapte 9, 36), Corneliu sutasul (Cf. Fapte 10, 2, 4, 31) si altii.

În ceea ce priveste saracia, Sfânta Scriptura ne învata ca aceasta are un înteles material, ca lipsa de bunuri materiale, si un înteles spiritual, ca lipsa de bunuri duhovnicesti sau lipsa de virtuti si calitati sufletesti. Dupa cum bogatia în sine nu este rea, ci poate fi dobândita si întrebuintata într-un mod bun sau rau, tot asa si saracia poate fi înteleasa, acceptata si traita cu folos duhovnicesc sau poate duce la disperare si la fapte rele.

Cauzele saraciei materiale sunt multiple: lenea si nepasarea (Cf. Pilde 6, 9-11; 10, 4; 19, 5), betia si nechibzuinta (Cf. Pilde 21, 17; 23, 21), coruptia sau desfrânarea (Cf. Pilde 6, 26; Luca 15, 13), calamitati sau dezastre naturale, invazii ale inamicului, oprimari din partea vecinilor puternici, sau camata exagerata si alte nedreptati sociale.

Saracii sunt fapturi ale lui Dumnezeu (Cf. Iov 34, 19; Pilde 22, 2). Dumnezeu iubeste atât pe cei saraci, cât si pe cei bogati (Cf. Iov 34, 19), asculta plângerea saracilor (Cf. Iov 34, 28; Iacob 5, 4), El nu nesocoteste rugaciunea lor (Cf. Psalm 101, 18), ci ocroteste pe saraci (Cf. Psalm 11, 5), le face dreptate (Cf. Psalm 139, 12), îi izbaveste din necazuri (Cf. Iov 5, 15; 36, 15; Ieremia 20, 13), poarta grija de nevoile lor (Cf. Psalm 67, 11; Luca 1, 53), înalta pe cei saraci (Cf. Psalm 106, 41; 112, 7-8), este azil sau aparator al saracilor (Cf. Psalm 13, 6; Isaia 25, 4), a ales pe saracii acestei lumi, bogati în credinta, ca mostenitori ai Împaratiei cerurilor (Cf. Iacob 2, 5). Pe de alta parte, saracii trebuie sa alerge la Dumnezeu (Cf. Iov 5, 8), sa nadajduiasca în Dumnezeu (Cf. Psalm 9, 34), sa laude pe Dumnezeu (Cf. Psalm 73, 22), sa se bucure în Dumnezeu (Cf. Isaia 29, 19). Sfânta Scriptura ne arata ca exista oameni saraci, dar marinimosi si darnici (Cf. Marcu 12, 43-44; Luca 21, 3-4; II Corinteni 8, 2). Saracii trebuie ajutati (Cf. Isaia 58, 7, Matei 5, 42; 19, 21; Marcu 10, 21; Luca 3, 11; 12, 33; 18, 22), nu cu parere de rau (Cf. II Corinteni 8, 2; 9, 5), ci cu bucurie si inima buna (Cf. II Corinteni 8, 3 si 12, 9, 7), fara îngâmfare (Cf. Matei 6, 1). Cine miluieste pe saraci cinsteste pe Dumnezeu (Cf. Pilde 14, 31), împrumuta pe Dumnezeu (Cf. Pilde 19, 17). Cine ajuta pe saraci va fi mântuit de Dumnezeu (Cf. Pilde 40, 1-3), va fi fericit si binecuvântat de Dumnezeu (Cf. II Corinteni 9, 10; Evrei, 13, 16), va primi rasplata vesnica (Cf. II Corinteni 9, 9; Matei 25, 34-36; Luca 12, 33; 14, 13; 18, 22).

Exemple de darnicie catre saraci: Iov (Cf. Iov 29, 16; 30, 25; 31, 16), Zaheu (Cf. Luca 19, 8), primii crestini (Cf. Fapte 2, 45; 4, 34-35), Petru (Cf. Fapte 3, 6), Tavita (Cf. Fapte 9, 36-39), Corneliu (Cf. Fapte 10, 2), Pavel (Cf. Fapte 24, 17; Galateni 2, 10), Biserica din Macedonia si Ahaia (Cf. Romani 15, 26). Sfânta Scriptura ameninta cu pedepse pe cei ce nu ajuta pe saraci (Cf. Iov 22, 7-10; Pilde 21, 13; Iezechiel 16, 49) sau pe cei ce le fac nedreptate (Cf. Isaia 10, 1-3), îi constrâng si îi umilesc pe saraci (Cf. Iezechiel 22, 29-31; Amos 2, 6-7; 4, 1-3; 5, 11-12), îi jefuiesc (Cf. Amos 8, 4-7; Iacob 5, 4). Cine nesocoteste sau dispretuieste pe saraci dispretuieste pe Hristos (Cf. Matei 25, 42-45) si nu are dragoste fata de Dumnezeu (Cf. I Ioan 3, 17). Hristos-Domnul a fost sarac în cele materiale, a trait în lipsa (Cf. Matei 8, 20; Luca 9, 58; II Corinteni 8, 9), dar a îmbogatit spiritual, cu harul, învatatura, iubirea si sfintenia Sa, multimile care veneau la El. La fel si apostolii au fost saraci din punct de vedere material, dar bogati în credinta, sfintenie, întelepciune si fapte bune. De aceea, Sfântul Apostol Pavel spunea corintenilor: „înfatisându-ne pe noi însine ca slujitori ai lui Dumnezeu (…), ca niste saraci, dar pe multi îmbogatind ” (II Corinteni 6, 4 si 8).

Urmând Sfintei Scripturi si mai ales Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos si învataturii Sfintilor Apostoli, Sfintii Parinti ai Bisericii au scos în evidenta marea tiranie spirituala si multele nedreptati si consecinte sociale negative pe care le aduce lacomia de averi materiale trecatoare, îndemnând pe cei bogati sa fie milostivi si darnici fata de saraci, sa nu îngroape comorile de aur în pamânt, ci sa le mute, prin milostenie, în ceruri, la loc sigur, iar pe saraci îi îndeamna sa nu deznadajduiasca, ci sa adune bogatie spirituala în suflet, prin credinta si rugaciune, prin cuvânt bun si blândete.

Astfel, Sfântul Ioan Gura de Aur († 407) îl îndeamna pe bogat, zicând: „Averile pe care le pui în mâna saracilor, le pui într-o vistierie sigura, în mâna lui Dumnezeu. Mâna lui Dumnezeu îti va da averile înapoi, întregi si bine pazite; iar când te vei duce în patria ta (cereasca), odata cu averile tale, vei fi laudat, vei fi încununat si pe deplin multumit si fericit” . Acelasi Sfânt Parinte ne spune: „Iov nu-si lipea inima de avutii când le avea si nici nu le cauta când le-a pierdut! Bunurile materiale pentru aceasta se numesc bunuri, pentru ca sa facem bine cu ele, nu pentru ca sa le îngropam în pamânt” .

Iar despre saracie, Sfântul Ioan Gura de Aur spune: „Este mult mai bine a fi cineva sarac si sa vietuiasca în virtute, decât a fi împarat si sa vietuiasca în pacate” 6. „Saracia îl sileste pe cineva a fi întelept, pe când bogatia de multe ori îl împinge spre rele mari” .

În concluzie, acelasi Sfânt Parinte constata ca „nici bogatia si nici saracia prin sine însasi nu este ceva bun, ci aceasta se întâmpla în urma întrebuintarii lor”. În alt loc zice: „Bogatia este un bine, însa nu în sine, ci în mâna celui drept, pe de alta parte, saracia este ceva rau, însa nu dupa firea ei, ci prin gura celui necucernic, pentru ca el, suparat pe ea, învinovateste si huleste pe Facatorul sau”9. Apoi vine îndemnul: „Nu te teme de cuptorul saraciei, ci de cuptorul pacatului. Acesta-i flacara si chin, celalalt roua si odihna. Lânga cuptorul pacatului sta diavolul, lânga cuptorul saraciei stau îngerii, care alunga flacara”. „Crestinul se arata mult mai încercat în saracie, decât în bogatie. Cum aceasta? Când el cade în saracie, desigur ca va fi mai smerit, mai întelept, mai serios, mai îngaduitor, mai cinstit, pe când daca se gaseste în bogatie, are multe piedici spre aceasta”.

„Sa nu ne pierdem curajul daca suntem saraci, ci cealalta bogatie sa o cautam, bogatia în fapte bune”.

Un alt Sfânt Parinte al Bisericii, Sfântul Vasile cel Mare († 379), pe care-l cinstim în mod deosebit anul acesta 2009, împreuna cu ceilalti Sfinti Capadocieni, este un înflacarat aparator al saracilor si un aspru judecator al bogatilor lacomi în vreme de foamete si criza economica. Iata câteva din îndemnurile sale date bogatilor lacomi de câstig cu orice pret: „Nu scumpi produsele tale, îngreunând nevoile celor lipsiti! Nu astepta sa lipseasca grâul de pe piata, ca sa-ti deschizi tu hambarele, caci «cel ce scumpeste grâul este blestemat de popor’ (Pilde 11, 26). Nu astepta vremuri de foamete, din dragostea de aur! Nu astepta o lipsa generala, ca sa-ti înmultesti averile! Nu face comert cu nenorocirile oamenilor! Nu preface mânia lui Dumnezeu în prilej de înmultire a averilor tale! Nu înrautati cu biciul neomeniei tale, ranile celor în suferinta”. Bogatilor nemilostivi le spune: „N-ai mila? Nu vei fi miluit! N-ai deschis casa, vei fi dat afara din Împaratie (a cerurilor)! N-ai dat pâine? Nu vei primi viata vesnica”. Iar în alt loc din aceeasi Omilie catre bogati, Sfântul Vasile cel Mare se întreaba: „Pâna când aurul va sugruma sufletele, pâna când va fi undita mortii, pâna când va fi momeala pacatului? Pâna când bogatia va fi pricina razboaielor, pentru care se fauresc arme si se ascut sabii? Din pricina bogatiei rudele nu mai tin seama de rude, fratii se uita cu ochi ucigasi la frati. Din pricina bogatiei, pustiile sunt pline de ucigasi, marea de pirati si orasele de calomniatori. (… ) Bogatia v-a fost data ca sa rascumparati sufletele, nu ca sa va fie pricina de pierzare”.

În vreme de foamete, ca urmare a secetei cumplite, Sfântul Vasile cel Mare spunea: „Pentru aceasta Dumnezeu nu-si deschide mâna, pentru ca noi ne-am închis-o pentru iubirea de frati. Pentru aceasta sunt uscate ogoarele, pentru ca s-a racit dragostea”.

Un alt Sfânt Parinte din Capadocia, Sfântul Grigorie de Nyssa, ne arata importanta milosteniei fata de saraci zicând: „Saracii sunt vistiernicii bunurilor fagaduite, ei sunt paznicii Împaratiei (cerurilor n.n.), cei care deschid usile celor buni si care le închid pentru cei învârtosati la inima si urasc pe oameni. Dar în acelasi timp, ei sunt acuzatori de temut, cât si buni aparatori. Ei apara sau învinuiesc, dar nu prin cuvinte, ci asa cum sunt ei vazuti de Domnul si Judecatorul lumii. Caci felul cum ne purtam cu ei striga înaintea Cunoscatorului de inimi mai puternic decât orice crainic’.

Un alt episcop din Capadocia, care a trait tot în veacul al IV-lea, Asterie al Amasiei din Pont, a rostit si el omilii celebre despre bogatie si saracie, fiind un aspru luptator împotriva lacomiei de averi materiale: „Cine l-a sters din catalogul apostolilor pe Iuda si l-a facut vânzator în loc de apostol? Nu oare faptul ca purta punga, ca a pus mai întâi la cale vânzarea, iar apoi a dobândit pretul faptei sale necinstite? Pentru ce Faptele Apostolilor pomenesc de Anania si Safira? Nu pentru ca s-au furat pe ei însisi si au furat darurile afierosite Bisericii din propriile averi? (… ). Experienta ne arata lacomia drept o fiara, de care cu greu scapa cei prinsi de ea; înfloreste mereu si nu se vestejeste; îmbatrâneste cu cei pe care îi are sub stapânirea ei si nu-i paraseste pâna la moarte (… ). Nu este usor de eliberat sufletul unui om cuprins de lacomie, fie ca este tânar cu trupul, fie ca este bâtrân, afara numai daca vine vreun gând curat care sa taie boala cu un cutit”.

Iubiti frati si surori în Domnul,

Atât Sfânta Scriptura, cât si Sfintii Parinti ai Bisericii ne învata ca adevarata si netrecatoarea bogatie este iubirea covârsitoare a lui Dumnezeu fata de oameni aratata în Iisus Hristos si împartasita noua acum în Biserica prin lucrarea Sfântului Duh.

Sarbatoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, prin care se arata slava si bogatia nesfârsita a iubirii lui Dumnezeu catre oameni, ne îndeamna sa ne îmbogatim mai întâi în credinta statornica, în rugaciune, în vietuire curata si sfânta, în împartasirea mai deasa cu Sfintele Taine, dupa o pregatire mai intensa, asa cum a fost perioada Postului Mare al Sfintelor Pasti, si totodata sa ne îmbogatim în fapte bune care aduc lumina si pace, bucurie si fericire oamenilor pe care-i ajutam.

Criza financiara si economica în care se afla lumea de azi este în mare parte rezultatul lacomiei, al câstigului nedrept, al speculei financiare, al evaziunii fiscale la nivel mondial. Când goana dupa profitul material obtinut cu orice pret, fara masura si fara morala, devine o tiranie a sufletului, atunci capitalismul devine „salbatic” si se manifesta ca o patima a lacomiei, „stiintific” organizata.

Consecintele negative ale acestei crize pentru populatia saraca sunt greu de descris, deoarece saracia impusa altora creeaza multa suferinta si nesiguranta, dezorientare si disperare. În aceasta situatie de politica economica fara etica, când totul devine nesigur si imprevizibil, schimbator si înselator, este necesar sa sporim rugaciunea, sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu Cel statornic si netrecator, drept si milostiv, dar si sa sporim vigilenta si prudenta. Desi criza financiara si economica este în mare parte o judecata aspra pentru prea multa lacomie de lucruri materiale adunate pe nedrept si prea multa risipa de bani, ea poate fi totusi înteleasa si folosita ca un nou început în viata persoanelor si a popoarelor. Astfel, criza ne determina sa fim mai economi si mai cumpatati, sa nu ne punem nadejdea în valorile materiale, bani si averi, mai mult decât în valorile spirituale ale credintei, dreptatii, corectitudinii si solidaritatii cu cei în nevoi.

Chiar daca suntem mai saraci din punct de vedere al bunurilor materiale, sa nu saracim totusi din punct de vedere spiritual, ci sa ne îmbogatim în bunatate, prin cuvântul bun de încurajare, sfatul bun, o mâna de ajutor data celor mai saraci decât noi, dar si prin redescoperirea virtutilor valoroase ale demnitatii si creativitatii, ale muncii cinstite si solidaritatii constante.

Mai pagubitoare decât saracia, ca lipsa de cele materiale, este acum, în vreme de criza financiara si economica, criza de omenie, adica slaba vointa de a fi onest si drept, harnic si generos.

Cu aceasta speranta de înnoire spirituala a vietii si de îmbogatire în fapte bune, în lumina si pacea sarbatorii Sfintelor Pasti, va îndemnam ca, prin cuvânt si fapta, sa aduceti bucurie celor saraci si bolnavi, orfani si batrâni, necajiti si singuri, astfel încât si ei sa simta ca Învierea Domnului Iisus Hristos revarsa peste oameni bogatia iubirii lui Dumnezeu Cel Milostiv.

Cu prilejul Sfintelor Pasti, va adresam tuturor parintesti doriri de sanatate si mântuire, pace si bucurie, dimpreuna cu salutarea pascala: Hristos a înviat!

„Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si împartasirea Sfântului Duh sa fie cu voi cu toti!” (II Corinteni 13, 13)

Al vostru catre Hristos-Domnul rugator,

† D A N I E L

ARHIEPISCOP AL BUCURESTILOR,

MITROPOLIT AL MUNTENIEI sI DOBROGEI,

LOCtIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI

sI PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

Trackback URI | Comments RSS