Nu stiu cum a fost pentru altii însa va spun, pe scurt, cum a fost pentru mine, din perspectiva mea.
Am plecat din Iasi joi dimineata în jurul orei 5, cu 2 microbuze si o masina mica. În total 20 de tineri, cred. Drumul catre Brasov a fost frumos si nu mi s-a parut nici prea lung. Am ajuns în Brasov în jurul ore 11:00, la Sala Sporturilor. Din acel loc am fost îndrumati la Hotel Traian unde am fost cazati. Pentru noi, partea buna fu faptul ca am fost cazati în acelasi hotel si baieti si fete. Alte grupuri, cum ar fi cei din Roman sau Piatra-Neamt, au fost separati: fetele cazate la Hotel Traian iar baietii la Hotel Dagida, aflat la câteva strazi departare. La un moment dat am fost întrebati de catre doua fete unde este Hotel Dagida si le-am raspuns: “Mergi prima la dreapta, prima la stânga si iar prima la dreapta si ai ajuns!” Nu au vrut sa ne creada – credeau ca râdem de ele -, pâna nu am mers cu ele.
Cazarea a fost ok, cu toate ca era un Hotel de 1 stea. Eu ma asteptam la ceva mai rau, dar a fost chiar foarte bine. Eram 4 persoane în camera însa baile erau comune pe tot catul. Camerele erau mari si ok din punct de vedere al curateniei.
Programul conferintei a fost încarcat iar la un moment dat ma întrebam de ce l-au facut asa de încarcat. M-am linistit când mi-am dat seama ca e vorba de o conferinta ce tine mai multe zile si nu de o tabara în care ai câteva ore de studiu. Dimineata programul începea la ora 9:30 cu un timp de închinarea de 30 de min, urma apoi o sesiune de 1:30 h, 30 min de cântec, a doua sesiune de 1:30 h, dupa care înca 30 min cântec si anunturi. Dupa amiaza programul se desfasura în acelasi fel începând de la ora 17:00 pâna la orele 21:00. În ce priveste programul propriu-zis de la conferinta eu as fi facut o schimbare. În acele 30 min de cântec dintre sesiuni as fi pus o mica pauza. 4 ore în continuu sa fii concentrat la program e foarte mult, chiar daca nu e vorba doar de mesaj ci sunt si cântece. În timpul sesiunilor, exceptie facând cea a lui Eliezer Macesaru, multi tinerii ieseau dupa o ora de predica. Era foarte cald înauntru si o mica pauza cred ca ar fi fost foarte benefica pentru toti.
Înca de joi, de la prima parte a conferintei, am început sa ma gândesc la un lucru. E legat de partea de închinare a conferintei, de muzica în special. Au cântat mai multe formatii crestine. Unele au fost ok însa altele nu! Nu mi-a placut stilul de muzica adoptat de unele formatii. Ma refer la acel gen de muzica worship în care instrumentul e dat prea tare, care îi ia pe toti la gramada si încearca prin ritm si volum sa îi aduca într-o stare de închinare. Nu am nimic împotriva bateriei, a chitarilor electrice – îmi sunt drage daca sunt folosite în mod întelept pentru a da o tonalitate mai vioaie unui cântec dar nu, de acum, daca am învatat sa batem “în tobe” (cu ” ” pentru ca nu a fost o baterie propriu-zisa ci de pe orga), îi dam batatie pâna ce tremura totul sub talpile noastre. Ma bucur ca la finalul conferintei si fratii au sesizat acest lucru si astept sa vad schimbarea. Întreb un lucru: acel gen de muzica si acel stil ne este caracteristic noua, tinerilor Bisericile Crestine dupa Evanghelie? La programele noastre de tineret, în bisericile locale, în fata adunarilor din care facem parte, adoptam acel gen de muzica si acel stil? Nu zic ca nu ar fi câteva adunari în care acest stil e adoptat, dar nu este caracteristic majoritatii. Si pâna la urma as fi trecut si peste acest lucru fara sa zic nimic daca liderii acelor grupuri de închinare ar fi stiut prin cuvintele lor dinaintea cântecelor sa ma îndrume în închinare. Ultima formatie ce a cântat, “Pâna la capat”, mi-a placut si am zis ca e ok în ciuda faptului ca instrumentul a fost tare si ritmul destul de alert. Mi-a placut ca atât Sami G. cât si celalalt lider, prin cuvintele lor m-au provocat sa ma gândesc la cuvintele cântecelor, sa vin înaintea lui Dumnezeu si sa ma închin. Prin atitudinea lor am observat ca ceea ce ei ne transmit noua e adevarat si pentru ei. Si un alt lucru ce nu mi-a placut a fost faptul ca pe formularele de evaluare a conferintei aveai posibilitatea sa dai un calificativ pentru fiecare sesiune în parte dar nu si pentru grupurile ce au cântat.
Legat de mesaj… au fost 5 sesiuni legate de tema conferintei si una de evanghelizare. Dintre cei 6 vorbitori doar unul cred ca a fost excelent si a stiut sa capteze atentia publicului, a stiut sa prezinte un mesaj pe o frecventa comuna noua, tinerilor. Mi-a placut ca în timpul acelei sesiuni foarte putini au iesit afara. A vorbit 90 min dar nu stiu când a trecut atâta timp. Alti doi vorbitori au fost foarte buni, iar restul.. nu stiu. Cred ca nu au reusit prea bine sa se adapteze publicului, cu toate ca mesajul lor era bine întocmit si argumentat.
Un lucru ce l-am observat la mine, si de care îmi pare rau, este ca am avut tendinta mereu a lasa Biblia deoparte, sa nu mai am acel timp doar eu cu Dumnezeu în fiecare zi, si sa ma las angrenat în diferite activitati, diferite discutii cu varii persoane. Acest lucru l-a atins si Eliezer în vorbirea s-a când a întrebat câti au citit din Biblie în acea dimineata, si cei ce au ridicat mâna nu au fost nici macar jumatate din sala. Am tendinta, si multi altii o au, ca la aceste conferinte sa las timpul meu personal cu Dumnezeu deoparte si sa merg cu multimile…
Mi-ar fi placut o interactiune mai buna între grupurile de tineri din diferite zone ale tarii, lucru de care sunt constient ca e greu de realizat datorita numarului mare de participanti. Nu prea a fost timp si activitati în care sa relationezi cu persoane noi. Fiecare relationând cu cercul lui de prieteni din alte localitati, eventual largindu-si cercul acesta la prienii prietenilor sai. Mi-a placut seara de vineri când ne-am strâns mai multi tineri la un loc în Piata Sfatului si am cântat. Mi-a placut si acel volei ce l-am jucat doar cu tinerii din biserica locala. Tot cu tinerii am mers si la Pietrele lui Solomon unde am avut iar un timp frumos împreuna.
Duminica dimineata am fost prezenti în biserica din Bartolomeu, Brasov. Am fost tinerii din Iasi si cei din Focsani. Fratele Samuel G. a avut un mesaj. Mi-a placut mult acel mesaj încât am avut rabdarea de al înregistra pe tot. A vorbit din Marcu, despre schimbarea la fata. Au fost 2 întrebari ce au strabatut mesajul sau: “Ce vorbim cu cei de afara? Cum vorbim cu cei dinauntru, cu fratii nostri?” Stam pe munte în prezenta Domnului, o duminica întreaga si apoi de luni coborâm de pe munte… ce vorbim cu cei de la servici? cu colegii de facultate? lucruri privitoare la împaratia lui Dumnezeu, vorbim cu ei despre Dumnezeu? sau despre lucrurile trecatoare ale acestei lumi? Dar cu fratii nostri cum vorbim atunci când ne întâlnim? Ne mai îndemnam unii pe altii la fapte bune, la dragoste? Mai vorbim între noi cu psalmi si cântari de multumire?
Dupa amiaza am plecat spre Iasi. Ne-am oprit de câteva ori când am jucat ceva jocuri si am mâncat. Am ajuns în Iasi seara dupa ora 23:00.
Au fost 4 zile pline, obositoare dar benefice pentru mine.

Trackback URI | Comments RSS